Ana Păcurar

cotidian


Microsoft Romania
 



n-am galopat nimic cu sensurile
le scuip afară
cu dezgustul rigorii unui suflet care încă mai respiră în mine
toate mizeriile lumii ce se vând în etaloane de viață celebră
fructele unei civilizații latent debile ce se întrece pe sine însăși
în amețite onomatopee și "elecțiuni"  infantile.
n-am galopat după nimic și nimeni, neutră însă
mi-am alergat destinul printre oameni
cristiane invizibile, spre în afară ,
o respirație internă a unui mâine mai liber, frumos și iluzoriu
până dincolo de zidurile unei lumi încarcerate de însăși propria răutate și hărțuire

n-am decis nimic în privința viitorului
nu sunt cea care se naște pe sine însuși în spirit
deși
miliarde de fotoni  din creațiile zilei îmi soptesc
poți fi oricând ca noi, vrere liber aleasă ce îi stă bine să fie așa
animată în lungul și în latul inimii
încă în viață.
nu am galopat nimic și prin nimic
mersul meu mereu cadențat
în ascendența lui a uita și luciditatea lui a ierta
pentru a merge mereu înainte
în ignoranța de A FI.



 

Ana Păcurar

you can find me here on my blogs:
 
ana pacurar-foto
poems by ana pacurar