Editorial - Nora Vasilescu

(închide fereastra)


O populație virgină


Microsoft Romania

"Manipulare" este un cuvânt care a apărut după revoluție. Lasă că era înainte interzis și posibil periculos, dar - să fim onești - înainte de revoluție nu era necesară manipularea de orice fel. foto: Gicu SerbanEști manipulat să faci lucruri pe care nu le dorești dacă și numai dacă ești liber să alegi. Cu pușca la tâmplă nu e necersar să te convingă nimeni despre nimic. De aici și monotonia și lipsa de orice artă retorică a discursurilor prezidențiale dinainte de 1989. Ceaușescu nu avea nevoie să convingă pe nimeni de nimic, eram cu toții foaarte convinși. De-acasă.

Manipularea devine necesară când avem vot liber, când voturile, măcar în majoritate, se numără corect, când putem să alegem între detergentul X și Y la piață, și așa mai departe. Necesară sau nu, ea e o artă grea, care poate duce spre bine sau spre rău. Nu, nu orice manipulare e necesarmente rea. În ultimă instanță orice cuvânt care încearcă să-l convingă pe conlocutor că avem dreptate intră sub definiția manipulării. Dacă vecina X o convinge pe vecina Z să meargă la magazinul X în loc de Z ea o manipulează. Conștient sau inconștient. Nu importă prea mult. Ținem la părerile noastre și vrem să fim convinși de altceva doar dacă acea convingere se bazează pe o realitate. Manipulatorul deci trebuie să muncească.

Problema este că nu. Nu în România, sau de cele mai multe ori nu. Manipularea, că e ea politică, că e doar reclamă, în foarte multe cazuri lucrează cu o populație în majoritate naivă, neexpusă în prealabil unor valuri de alte manipulări ca să aibe experiența occidentalului, nici educată în vreun fel să reacționeze. Nu doar că românii nu au avut experiența occidentalului, dar, mai rău, generații întregi nu s-au lovit nici măcar de experiența banală a reclamei de toată ziua, unde nici unui comerciant nu-i dă vreodată prin cap să spună vino la mine că e așa și-așa, sau cumpără produsul meu că e cam la fel cu ăla de-mi face concurență. Cu excepția celor născuți, să spunem, după 2000 încoace, suntem o populație de o naivitate înfricoșătoare la orice manevră mai inteligentă de manipulare. Și poate că ăsta e și unul dintre răspunsurile la insuccesele noastre.

Dar manipularea, cu toate avantajele ei, de la politică la comerț, nu a trecut neobservată în lumea liberă de peste gard. Încă de pe la anul 1900 ea se studiază științific din punct de vedere lingvistic și psihologic cel puțin. Cei care au făcut MBA-uri în afara țării cam știu că noțiuni de manipulare li se predau în orice astfel de școală. Reclama are tomuri scrise de-a lungul timpului. Chomskz și lucrările sale asupra manipulării televizate sunt celebre (și vechi!) Dar, curios, nimeni nu se gândește să introducă bazele manevrelor retorice în învățământul mediu, unde, alături de gramatică ar avea un loc și încă unul agreabil, fiindcă e distractiv să înțelegi unde vrea să ajungă preopinentul.

"Manipulare" e un cuvânt urât, dar avem o pletoră de la știința convingerii la retorică pe care să le folosim la alegere, nu asta importă.
Un exemplu de teorie asupra reclamei este compararea principiilor de bază a reclamei de la începutul secolului trecut, în care auditoriul este presupus redus mental. Nu că ar fi, ci că el, auditoriul asta așteaptă de la reclamă. De aici naivitatea înduioșătoare a reclamelor pentru "cel mai bun", "cel mai eficient" și "cel mai cel" produs. Reclama modernă, doar dacă merge pe minima rezistență mai apelează la astfel de rețete. Auditoriul modern vrea să fie considerat normal și vrea să fie flatat colateral. O ghicitoare pe care privitorul o pricepe îl face să se simtă superior și îi va trezi mai repede interesul decât repetarea la obsesie a "celui mai cel" produs. Cu toate astea în țară într-o proporție imensă reclama se bazează tot pe principiile de la începutul secolului trecut, adresată unui auditor care se complace într-o atitudine placid imbecilă.

Metodele de bază ale manipulării se pot învăța repede, ușor, și sunt o formă de lingvistică aplicată agreabilă, interesantă. Orice profesor de orice specialitate poate preda un asemenea subiect dacă i s-ar furniza materialul, deși probabil un profesor de limba română ar avea și instrumente suplimentare. În principiu însă, orice creier antrenat și cu logică poate stâpâni subiectul care comportă foarte puțină teorie și mult mai multă practică. Ce este mai important însă este că o asemenea educație ar înarma populația atât de plan politic cât și al vieții de zi cu zi, ne-ar apăra creierul, opinia, decizia personală și probabil ar face votul să poarte o semnificație mai aproape de dorința statistic reală a unei națiuni.

Manipularea face parte din viața de toată ziua, nu ne supărăm, dar manipulatorul, cinstit sau nu, conștient sau nu, având dreptate sau nu, are în momentul de față o treabă prea ușoară.

 

Nora Vasilescu