Dan Iancu

 

tata doar fotografii
(34)

Microsoft Romania
 



distanța în sine
timpul de parcurs
măsura cu care socotești
că o întîrziere e un soi de platoșă
care te roade
ca și cum rugina ți-ar fi încă piele
cenușiul acela e mai departe cu o zecime
de veac


atîta timp cît respirai mai puteam spera că vom vorbi, mai credeam căvorbele vor avea carne și piele și pene ca niște păsări migratoare dela mine la tine, încă nu mi te luase nimeni cît ai rotit capul, cîtecoul respirației nu atinsese clacio vechio gri albăstrui aldormitorului, cît lichidul încă țișnea din gîtul tău începînd săînțepenească, cît ultima picătură de pe buzele tale nu atinsese ăncăparchetul. ahile nu ajungea nicicum broasca țestoasă, iar tu n-aimurit nici acum cît încă privesc literele acestei cărți despre noi.


a tăia în jumătăți de mișcare
ca să te aperi de lipsă
de golul care dintr-o dată este
"a fi sau a nu fi"...
o conjuncție cam lungă

 

Dan Iancu