George Vasilievici


copil din flori caut ghiveci


Microsoft Romania
 


Inima lui George este acum offline.
Nici George nu mai știe parola.
Toate astea pentru că George
stă de atâta timp cu inima deschisă
încât nu mai are nevoie de ea.

George uită tot ce nu îi mai trebuie.
George a învățat chiar să doarmă
cu inima deschisă și să se trezească
cu tot felul de oameni în ea.

Deși nu dormea și nici măcar
nu ar putea spune că era obosit
George s-a trezit cu Ea în inima lui.

Stau acolo de ceva vreme.
Vorbesc și fac poze.
Și cum în inima lui George
se face uneori atât de cald
încât nimeni nu poate suporta
Ea îl ia de mână
și îi zice hai pe afară.

Este o noapte mult prea frumoasă,
atât de frumoasă încât nu merită
să stăm nici măcar într-o inimă.

Așa se trezește George pe hol
de mână cu Ea care observă
că și-a uitat cheile de la inima ei
în inima lui George.

Mă întorc imediat. Zice Ea.
Așteaptă-mă aici.
Înainte să iasă din inima lui George
cu cheile de la inima ei în mână,
Ea trage din obișnuință
siguranța ușii de la intrarea
în inima lui George.

Trântește ușa cu putere.
Se zguduie pereții.

Afară este într-adevăr o noapte frumoasă.
Atât de frumoasă încât până și George
este de acord că o noapte ca asta
nu merită pierdută nici măcar într-o inimă.
Nu la fel stau lucrurile și cu dimineața.

Dimineața oamenii obosesc
după o noapte ca asta și se întorc
fiecare pe la inimile lor.

Nimeni nu doarme în altă inimă.
Nici măcar Ea.
Numai George stă acum singur
în fața inimii sale și bate degeaba
ca disperatul cu mâinile și cu picioarele

în ușa de la intrare.

 

George Vasilievici