Gothic
nouă anotimpuri
crivățul tău parcă divaga
expresii uzuale de limbi străine
nemaifiind eu, decât o pasăre obosită
cuibărită la pieptul omului de zăpadă,
am început să risipesc ultimele clipe
în ideile răsfirate pe masa albă,
sub cireș...
teosofic
mortul în agonie ne privea
parcă ne-ar fi tras și pe noi
în lumea abruptă în care, pleca
ne caută din priviri...
ultima disprețuire,
o aruncă pe fața mea
are un sens să-l urăsc
fără un sens anume îl privesc,
era rătăcit în lumea sa
telepatic vorbesc celor de aici
lăsa-ții mintea să admire tăcerea
nu îl mai suport acest tip ilogic.
plec...
