atunci când prietenii
acum când liniștea mea
sufletească face playback
peste liniștea altora,
peste liniștea ce se
aude foarte bine din privirile
străinilor, ei cei din urmă
îmi devin prieteni.
datoria mea de a trăi crește
și se înmulțește simțitor
cu râsete și planuri
de viitor.
datoria lor de a muri se șterge
este cadoul meu surpriză
pe care îl fac prietenilor mei când dorm
cu capul pe începutul cărnii lor.
ei se trezesc târziu
când nu mai este nimic
de făcut. cadoul
și-a făcut efectul.
a dat de gol tot ce sub
pașii mei fusese gol
înainte ca prietenii
să viseze pământul.
se întâmplă ca picioarele
să își trăiască viața în mers.
ele visează munți înalți
pe care îi sărută cu călcâiul
pe creastă când stau și beau
cafea cu prietenii pe o terasă.
picioarele lor se trezesc
înaintea picioarelor mele
și drept urmare,
ei, cei din urmă, vor pleca
primii. o fac din curățenia
animală a sufletului.
și sufletul, cinstit ca orice fiară,
năpârlește, scoțând la iveală
adevărata natură a prietenilor.
da, prietenii mei sunt flori.
așa arată ei în pielea goală.
flori sănătoase și robuste.
flori pure din care cresc
flori.
