tata doar fotografii
(37)
nu se poate nimic
nici amintirile nu se ițesc în ghiveci
doar înțelegerea e mai grea
rugoasă de cum crește aiurea
peste întîmplătoarele obiecte
altădată lipsite de legături
așa cum ne eram
nu mai țin minte cum a fost la zece, dar nici la douăzeci și nici la treizeci, iar la patruzeci eram departe. mîine un cinzeci imposibil sau corect ar fi ireconciliabil. aritmetica zecimală e limpede și fără emoții. granițe puse cu mîna fără genetică.
cum ar fi mîine să te scot de acolo
recitînd poezii?
