Dan Iancu

 

Scrisori către a

Microsoft Romania
 




30.

        "îmi mîngîiam obrazul cu pielea lăptoasă a pîntecului tău. îmi spuneai că te gîdil. îmi întorceam fața afundîndu-mă-n părul aproape cîrlionțat. încercam să te desfac cu limba. pe stradă porumbelul mort avea pe aripi picături de sînge ce străluceau. vii și vesele pe catifelarea cenușie a penelor." n-am înțeles ți se spune și rămîi mut. ce are a face înțelesul cu textul în care ar fi trebuit să simți doar? nu cred că poți să stai și să-i spui fiecăruia cufundă-te-n cuvinte.lăsă la o parte echivalențele. ce a vrut să ne spună scriitorul în această poeziepovesteromaneseufragmentproză... ascultă copile cum susură vorba. ascultă fată cum ritmul ăsta te sărută pe coapse... e destul de dificil de perceput textul fără ghid de orientare. ne trebuie lucruri sigure. o temelie, desigur, solidă. doamna profesoară, n-am avut decît profesoare la limba română, poetul nu vrea să spună nimic. el doar bate cîmpii și se simte bine. n-am spus asta. n-am avut chiar atîta curaj. de obicei teza era doar o jumătate de pagină unde eu băteam cîmpii și luam invariabil nouă pentru că nu dădeam citate. adică nu luam niște piele, o bucată de mușchi, un plămîn pe care să le ridic deasupra capului și să răcnesc biruitor. POETUL VREA SĂ NE SPUNĂ CĂ... eu nu vreau să spun nimic. scriu și recitesc. tîrziu, înțelesurile mele se arată înmiresmate precum "labiile tale carnivore". sunt doar ale mele. ale altuia sunt sau nu sunt. aș vrea să mi se spune cît de bine s-a simțit în textul meu, cum s-a mîngîiat cu textul meu pe corpul dezgolit, cum s-a îmbăiart cu el, cum au curs cuvintele cum au infiorat pielea cum s-a cutremurat urlînd. punct. nu spun decît ceea ce vîd și ce simt. nu ascund alte cuvinte sub suprafața scrijelită pe tablița de ceară. nu ascund și nu bănui. nu echivalez. îți spun numai cum era un vis, cum m-am trezit simțind în nări mirosul tău de care n-am avut parte vreodată, cum am închis ușa la plecare și mergănd am privit atent porumbelul mort. e doar o dimineață obișnuită a unui om singur ce pleacă cu capul doldora de poftă ce se va stinge pînă pe seară cînd va visa același trup pe care nici în vis nu-l va putea uni cu al său și nu va mai putea vreodată umple cu spermă vaginul din visul de fiecare noapte. cam crud? cam lung? bat cîmpii, fii sigură. n-am visat asta, doar mă gîndesc ce mi-ar plăcea să visez așa ceva. e adevărat că în visele mele erotice nu ajung să intru în tine... și-ntradevăr porumbelul era mort și picăturile de sînge extrem de vii. nu mă gîndisem vreodată că cenușiul poate fi catifelat și cu descoperirea asta am intrat în metrou. am ajuns aici și am început să scriu. în cap aveam doar începutul, nicicum vreun înțeles ascuns sau vreo parabolă deșteaptă. exact cum spunea cineva rămas la un nivel descriptiv "a, cartea aia de dragoste". în capul meu, ți-am mai spus, nu era dragoste. nicicum așa cum nici în acest text nu te iubesc sau mi-aș dori să am o erecție. e despre înțeles. clar?

 

Dan Iancu