ce frumos mi se părea altădată
locul acesta
în care nimeni nu crede
ce spune
și în care se poartă
cu nepăsare
una și aceeași uniformă - fie vară,
iarnă, răsărit de soare,
sau apus
ca un câine de pripas după ploaie
mă scutur de indiferență,
de uitare
și îmi doresc
să am ochi pe tot trupul
pentru a putea cuprinde cu privirea
strălucirea de ultimă oră a lumii
dar ca s-o vezi, spui tu,
trebuie
să-ți închizi
ochii întâi