fac numai ce-mi vine
acum ascut creionul
și-mi desenez cu el
blocuri înalte pe pupile
apoi mă urc la înălțime
de unde pot privi
cel mai adânc în mine.
fac tot ce îmi vine
și nu m-ascund de nimeni
să privească în sus
cine vrea să mă vadă.
să privească-n sus
toată populația inimii.
să privească-n sus
turiștii și emigranții ilegali
să privească-n sus
femeile care-au venit
aici să muncească
pentru un trai mai bun
să privească-n sus
soldații prinși în bătălie
să privească în sus
săracii care sapă-n cimitire
și-ngroapă carne pentru pâine
să privească-n sus
cei care mint
astfel vor spune adevărul
în același timp
să privească-n sus
oricine se privește
în oglindă-atunci.
să privească în sus
cine nu crede că ne
uităm foarte atent
unii la alții-n sus.
acum când toți privesc în sus
mă prăbușesc și eu în mine
sărind de la-nălțimea
desenată în privire
le trec fulgerător celor ce-mi stau
în inimă prin inimi
și cum ating pământul
își desenează toți
blocuri înalte pe pupile.