Dan Iancu

 

Scrisori către a

Microsoft Romania
 




26.

am uitat. de fapt m-am răzgîndit. n-am citit nimic din ce-ai scris, din cele patruzecișitrei de pagini cu tot cu cuprins. titlul nici măcar nu avea importanță. e la fel de cenușiu ca intenția de a pleca din mijlocul unei iubiri sau al unei fraze patetice. "...eu nu mai sunt." ba sunt și uneori prea mult. un zîmbet ar fi fost suficient ca să egalizăm nuanțele. tu nu mă vrei, pentru mine simpla conversație nu e la fel de intensă ca tactilul, iar discuțiile nu sunt fraze. cel mult exclamații. azi ți-am trimis o exclamație. atît. ar trebui să fac ordine-n hîrtii. să clasific, să rup, să rîd. dacă nu beau prea mult și nu mă îneacă amintirile aproape pot să rîd. dacă o iau pe ulei și încep să te simt, mă las într-o proză de șaișpe ani unde contrastul e total și tăietura e dulceag-sinucigașă. cuvinte scoase dintr-o pălărie fastuasă. peste cîteva zile nu mai spun nimic. nici măcar nimicul. .

 

Dan Iancu