Dan Iancu

 

tata doar fotografii
(24)

Microsoft Romania
 



încolăcit în propria cochilie
moale și pătată de-ncercări
ca un înveliș dintr-o piele ascunzîndu-ne
pe mine de tine
pe tine de tine
pe ei de neînțelesul tău de după decembrie

era un soi de milă căscîndu-se nerostită. nu acceptai și nici eu nu aveam de gînd să ți-o spun. peste un timp nu primeai timpul. nimic nu se schimbase de cînd erai în putere și nicicum nu te-ai fi contrazis. doar salvarea te mai lua la elias, mîndria de a fi acolo plîngînd că nu mai era ca pe vremuri, tremurînd recunoscînd greu că săriseși calul și eu naiv îî spuneam doctotului să te sperie. chiar dacă moartea te-nfricoșa, mama credea că te inchinai cînd tu încercai să dai moartea din fața ta, tot nu puteai să nu mai crezi că băgai sub masă o groază de oameni. ții minte cînd am venit?

desfăcîndu-te de trupul care ți se trecea
de înțelesurile lumii ce nu avea cum să-ți încapă-n cuvinte
te petreceai alcoolizînd
nici măcar minciuna nu mai avea față sau sînge

 

Dan Iancu