Maria Postu

 


Antitrecut


Microsoft Romania
 



La treizeci de ani tot mai bâjbâiam după copilărie ca după un film pe care nu l-am savurat destul (s-a întrerupt curentul, s-a dat ora stingerii la internat, colegele de cameră au schimbat pe canalul maturitate), în jurul meu se murea de bătrânețe, de maturitate, de Sida, fetele își inventau, călătorind dintr-un periferie în alta, trecutul, se vaccinau împotriva stresului cu amoruri de-o noapte, eu desculță pe frânghia subțire a clipei mă înrolam într-o cruciadă invizibilă, cine să recunoască în zori urmele captivității mele nocturne, cine să discearnă în catedrala de sunete în care locuiam notele false de cele geniale, cine să observe cum încet-încet alunecam în timp, notă cu notă, sunet cu sunet, până când rămânea în aer doar o adiere de cântec neterminat

 

Maria Postu