și liniște
dar mâinile alea care ți-au făcut pielea să scâncească
și cuvintele rugoase care ți se cuibăreau în puful urechii
lăsând mereu o lună plină
pe cer
deasupra noastră
nu ale mele au fost -
după cum nici trupul tău
ce părea o prelungire
a respirației mele fericite.
între miere de viperă
și spermă de stalagmite
aș fi vrut să te trăiesc.
poate că sunt eu obosit
sau poate că am băut cu numai un deget
în minus
(uitare)
însă
câteodată
așa se sfârșesc drumurile
parcurse unul în trupul celuilalt.
nu-mi mai rămâne
decât să îți spun:
noapte-bună
prezervativu' mă-sii de viață.