Somn în declin
eu, și paharele toamnei cu vin
stau greieri pe genunchii mei
pe trupul îngropat la umbră,
între furnica obosită,
și ceasul vieții
doarme craniul meu și sforăie,
mințindu-se umbra în umbră prea multă
descompunere de gală
la nivel general...
și cerul, stors de soare
caută să soarbă paharul cu vin
din fața mea,
iar prin iarbă buzele
despart fiarele din umbră,
în liniște...
îngaimă silabe mioape,
în fața fluturelui înfrânt,
din cana cu vin.
iedera pe scara la cer,
răsfățat somnoros în dupa-amieze senine
creștea odihna în trupul meu,
în amurguri spectaculoase,
mă trezesc despăgubit de ore de somn
la marginea ghilotinei.