Maria Postu

 


EXECUȚIE IN STIL XXI


Microsoft Romania
 



Așează-te în acest poem ca într-un scaun electric ieșit din uz (aici condamnarea la moarte a fost abrogata)
ca un leu bătrân de care circul se leapădă la periferie cu rușine și dezgust
brusc, scaunul și-a recăpătat instinctele și mușcă din tine, nevinovatul de toate păcatele neinventate de altii,
așază-te în acest poem ca un fetus mort intr-o cutie de carton aruncată noaptea la ghenă, așază-te aici pe ecranul uriaș al computerului
ca într-un sicriu, ca într-un cimitir anonim din care s-au pierdut toate numele morților, oricum, numele n-are importanță,
eu stau aici, înrolată voluntar in plutonul de execuție așteptând comanda care să te mai ucidă o dată, și te plâng de parca mâine ar fi trebuit chiar mâine eu să te nasc,
și te iubesc, de parca  ai fi avut șansa să alegi moartea în locul vieții,
îmi tremura mâna pe tastatură și sper ca dintre miile de arme îndreptate spre tine doar a mea să-ți atingă de la început inima, să nu le simți pe celelalte care-ți vor umezi inutil  colțul gândurilor și genele cuvintelor care vor încerca inutil să mai spargă ecranul computerului, ca un deținut într-o închisoare de maxima securitate tentând vigilența  gardienilor,
resemnează-te să rămâi așezat, ascuns, apărat aici, în poemul meu, chiar și după ce eu voi fi terminat de scris poemul sau poemul mă va fi terminat pe mine de inventat,
dându-mi iluzia că încă te văd în spatele ecranului când de fapt tu m-ai creat intr-o noapte de insomnie și în zori m-ai aruncat la recycle bin

 

Maria Postu