și-acum mi se mai lungă
mai mult decât groasă
dar hai să dăm o turnură
un picuț mai veselă
existenței mele de căcat;
la aproape 54 de ani
a fost musai
să bag puțintel aspiratorul
prin propria-mi viață.
am găsit acolo
(în sacul cu murdării)
nenumărate statui ale lenii
prieteni cam șifonați
și femei penticostalo-fatale
care ar fi trebuit de mult cârpiți.
am găsit acolo
lucruri care de care mai scandaloase
și un aer cam prea vesel
pentru situația de fapt -
iar atunci când mă tot întrebam
și mă tot întrebam
(așa -
cam fără de rost)
că de ce tot eșuez
și nu-mi sunt pe niciunde
iată în picioare răspunsul.
dar totul e să rămâi întreg la minte
chiar și pe buza prăpastiei
(chiar și după nasturele al 13-lea)
așa încât am pus punct
animației neuronice din dobitoc
fiindcă un aspirator
oricât ar fi el de util
totuși
nu e cu nimic mai puțin plicticos
decât o femeie care nu știe să înoate
decât brass.