Dan Iancu

 

tata doar fotografii
(25)

Microsoft Romania
 



strepezitoare
disperarea cu care
canalele
ne inundă vara
predispoziția de hoit
de n-am mai fi

cîteodată-mi dădeai dreptate. atît de multă încît chiar te credeam. îți luai capul în mîini ca să scapi de barțele mele care te vroiau ăla din imaginea copilăriei neînfricat și drept și înțelept așa cum își dorește orice copil tatăl fricos și naiv. am rămas doar cu impresionanta ta rezistență la băutură. da asta de mult cînd încă nu plecasem și nu venisem să-mi spui într-o dimineață gîngăvind a coniac că ți-era dor de mine. era o distanță între sîmbetele în care mă ascultai regulile gramaticale sfînt recitate din carte șioboseala mea de a-ți spune că oamenii tot așa sunt doar planeta se mai înclinase puțin.

cum tace pielea străpunsă
de o lamă cenușie
și cum de e galbenă grăsimea
îțindu-se
sub tăcerea atîtor ani

 

Dan Iancu