Liana Manzat

 

din tainele minore ale omului recent

Microsoft Romania
 



în ultima vreme, sleit de atâtea căderi din copac,
mi se întâmplă, ziua în amiaza mare,
să fac pe mortul
în plin câmpul vieții

ajunge să închid ochii
și sunt deja mântuit de lumea smintită,
vuietul orașului se pierde,
la fel cum se pierde și greutatea apăsătoare
a orelor mute de goană

dispar bagajele de mână ticsite cu convingeri răsturnate,
dispare nevoia căutării unui loc sigur
de odihnă și popas,
ajunge, după cum spun, să închid ochii
și pielea-mi tăbăcită, alveolă ermetică,
devine singura,
ultima,
frontieră reală

la orizontul minții,
eventual,
se mai pot arăta plutind incert, frumos colorate,
niște resturi de fapte: să ceri și să primești,
să primești fără să dai,
să dai fără reținere,
să dai fără să primești,
și așa mai departe

grafica: Uca Maria Iov Broussard
(ilustrație: Uca Maria Iov Broussard)

 

Liana Manzat