Dorin Ștef

 

EVANGHELIA DUPĂ NICHITA

Microsoft Romania
 




III. OPERA SA MĂRTURISEȘTE

1. Student fiind, s-a dus, emoționat, la Ion Barbu. Ma­rele poet-ma­te­­matician i-a ce­rut să-și deșarte buzunarele. "A­cu­­ma hai să ne împrie­tenim cu manuscriptul", a zis, citind și recitind cu glas tare poeziile pali­du­lui plo­ieștean.
2. În final, a rostit stu­pefiat: "Se vede că iu­bești po­ezia, dar, dragul meu, as­cultă-mi sfatul: la­să-te! N-ai nici o pi­că­tură de talent, dar știi, ni­ciuna.."
(Gheorghe Tomozei, Scriu Ni­chita, în Album, 1984, p. 405)
3. Nichita n-a fost deza­măgit și nici nu s-a supărat pe bătrân. L-a iubit în continuare tot res­tul vieții.
4. După tainice și lungi experiențe în la­bo­ratoarele al­chimiei, cău­tând pia­tra filo­so­fală, Ni­chita a descoperit se­cre­tul transformării cuvin­te­lor în poezie.
5. Preoții templului îl în­trebau: "Ei, ce vezi, spu­­ne-ne, spune-ne!" "Văd cu­vinte", a răs­puns Nichita. "Spune-le, spu­ne-le", l-au îndemnat pre­­­o­ții. Dar el a tăcut sub ciocârlii ca și-nainte.
(Ce?, vol. Necuvintele, 1969)
6. Avea de învățat și limba înge­reas­că, lim­ba în care cuvintele se leagă între ele după re­gulile unei gra­matici ine­dite.
(Eugen Simion, O neasemuită vor­bire, în Album, 1984, p. 244)
7. Dar n-a fost de-ajuns. Pentru ca opera sa să dureze, avea ne­voie de o jertfă pe ca­re să o îngroape la temelie, după cum săvârșise ri­tualul un alt meșter de mă­năstiri.
8. De aceea, imagi­nile sale poetice au fost însuflețite cu prețul pier­derii vieții sale per­so­nale. Condeescu depu­ne măr­turie:
9. "El a acceptat să încă din timpul vieții, trăind numai pentru cuvinte, jertfindu-se pe sine, schim­bându-se în cuvinte, în spe­ranța de a supraviețui spiritual prin creația sa, care-l va re­naște perpetuu."
(Alexandru Condeescu, Ordi­nea cu­vin­telor, 1985, p. 33)
10. Abia atunci a cu­tezat să strige: "Te iu­besc, prezent al vieții mele". Și strigătul i s-a des­făcut în comete.
(Îndoirea luminii, vol. Dreptul la timp, 1965)
11. Cuvintele lui s-au des­­făcut în silabe și în litere. Nichita poves­tește: "Luam câ­te o literă în mână, pe A să zi­cem, și o ridicam sus, în drep­tul fe­restrei.
12. Îi vedeam sche­letul subțire de hipo­camp, și, deo­dată în vis, mi-am dat seama că A este o literă a tuturor lite­relor lu­mii".
(Despre limbajul artistic, în Res­­pirări, 1982)
13. Biograful său, Con­­deescu, scrie: "Pre­zen­ța sa se identifică cu însăși starea de grație uluitoare și fas­ci­nantă,
14. căci omul trăia per­manent întru recep­ta­rea ten­siunii poetice trans­­for­mând prin me­ta­foră lumea reală în mira­col, făcând-o mai amplă și mai plină de mister, depla­sân­du-i limi­tele, con­­ferindu-i mă­re­ție".
(A. Condeescu, Ordinea cuvin­telor, 1985, p. 28)
15. Nu încape în­doială: "O­­pera sa măr­tu­risește și va măr­turisi pen­tru el în veac".
(Neculae Crișan, în Album, 1984, p. 285)
16. "Uneori, rareori, Poe­zia se face om pen­tru a cu­noaște, în carnea și sângele său, în nervii săi, trăirea con­diției u­ma­ne".
(Paul Georgescu, în Ro­mânia literară, 15 dec. 1983)

 

Dorin Stef