Dan Iancu

 

tata doar fotografii
(18)

Microsoft Romania
 



în jurul meu
tot mai multe unghere
locuri
necunoscute fețe
încep să nu mai cunosc
durerea înflorește
tăcut
cu un zîmbet puhav
în colțul străzii

de cele mai multe ori mă gîndeam ce vezi cît mai era lumină. doar pereții? întrebarea corectă era cîtă lumină comună mai ajungea în tine printre amintirile ce ieșeau la suprafață nelegate de nimeni din cei deocamdată prezenți. și aici spun prostii. fiecare cu prezentul său. uneori eram altul, un străin căruia-i povesteai despre fiul tău cel de peste mări și țări undeva lîngă o apă destul de albastră. mă povesteai în trecutul prezent. eu doar eram altundeva.

pe zi cum trece
mă despart de oameni
uitîndu-mă

 

Dan Iancu