Vitamine, cură pentru România de azi
Un wallpaper cu Hawaii, pereți de sticlă Nevada, network marketing, McDonald's și o familie românească debusolată, într-un text de teatru în același timp poetic și realist (căci există și astfel de conviețuiri...).
Piesa Verei Ion, premiată de dramAcum, montată de Ana Mărgineanu la Teatrul Foarte Mic, e publicată acum de Cartea Românească într-o colecție oarecum originală - care adaugă textului un DVD cu making-of-ul spectacolului.
Se amestecă aici două idei: pe de o parte nevoia de a face să circule, în varianta ei scriptică, noua dramaturgie românească (despre care toată lumea vorbește, dar puțini o cunosc cu adevărat), pe de alta, conștiința faptului că această dramaturgie nouă există în măsura în care ea dă naștere unor spectacole. Și mai e ceva: într-o societate globală din ce în ce mai dependentă de imagine, în care lectura "tradițională" e în recul și la fel și teatrul, în formele lui clasice, cînd e vorba de dramaturgie, piesele, autorii, spectacolele trebuie să aibă un chip, o formă vizuală de identificare. Mai mult decît un nume la secțiunea "regie", Ana Mărgineanu e o imagine, mai mult decît o succesiune de replici despre tineri și părinții lor, Vitamine e un spațiu viu, populat de oameni-actori ascunși sub măștile oamenilor-personaje.
Asta nu înseamnă că Vitamine sau oricare altă piesă e textul unui unic spectacol (există diferențe între varianta publicată și cea de la Foarte Mic), ci doar că e, întotdeauna, textul unui posibil spectacol, întrupat, pentru moment, în cel al Anei Mărgineanu. La Cartea Românească, edițiile de teatru apar pentru ca oamenii să-și dorească nu numai să citească, ci și să meargă la teatru...
