Virgil Ierunca (1920-2006)

      Joi seara a încetat din viaţă, la Paris, omul de cultură, eseistul şi poetul VIRGIL IERUNCA, o conştiinţă puternică a exilului românesc. S-a născut la 16 august 1920, în comuna Lădeşti (judeţul Vâlcea). A făcut studii liceale la Râmnicu-Vâlcea şi la Bucureşti (Liceul "Spiru Haret"). Obţine licenţa în litere şi filozofie la Universitatea din Bucureşti. Paralel cu studiile universitare, este redactor la ziarul Timpul (sub direcţia lui Mircea Grigorescu) şi unul dintre întemeietorii revistei Albatros, suprimată de regimul antonescian. Împreună cu Ion Caraion, a editat revista Agora (în mai multe limbi), suprimată şi ea de cenzura comunistă, în 1947. A colaborat la Revista Fundaţiilor Regale, Vremea, Fapta, Viaţa românească, Universul literar, Kalende etc.
În decembrie 1946 părăseşte România, obţinând o bursă a guvernului francez. Se stabileşte definitiv în Franţa, unde desfăşoară o bogată şi rodnică activitate culturală. Între anii 1952 şi 1975 este redactor cultural în cadrul emisiunilor pentru străinătate ale Radiodifuziunii Franceze ("Cronica ideilor") şi redactor politic al emisiunii în limba română. Din 1975 este cercetător la Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică (C.N.R.S.), secţia filozofie, şi colaborator al postului de radio "Europa Liberă".
În exil, sub egida lui Mircea Eliade, redactează prima revistă românească de literatură Luceafărul. Ea este urmată, apoi, de alte publicaţii: Caiete de Dor, România muncitoare, Limite, Ethos. Colaborează activ şi la alte ziare şi reviste româneşti din exil. Elaborează articole despre cultura românească în diferite dicţionare şi enciclopedii din Franţa şi Germania, dintre care menţionăm: Literatura română, în Encyclopédie de la Pléiade (Gallimard, Paris, 1957; ed. a II-a, 1968); Literatura română, în Histoire générale des littératures (Quillet, Paris, 1961); Scriitori români, în Dictionnaire des Littératures (Presses Universitaires de France, Paris, 1968); Literatura română, în Lexicon der Weltliteratur im 20 Jahrhundert (Freiburg, Basel, Wien, 1968); Scriitori şi pictori români, în Dictionnaire du surréalisme et ses environs (Office du Livre, Fribourg, 1982).
Volume publicate în limba română: Piteşti (Editura Limite, Madrid, 1981 şi, sub titlul Fenomenul Piteşti, la Editura Humanitas, Bucureşti, 1990; 1991), Româneşte (Fundaţia Regală Universitară Carol I, Paris, 1964 şi Editura Humanitas, Bucureşti, 1991; 2005), Subiect şi predicat (Editura Humanitas, Bucureşti, 1993), Dimpotrivă. Polemici (Editura Humanitas, 1994), Semnul mirării (Editura Humanitas, 1995), Trecut-au anii. Fragmente de jurnal (Editura Humanitas, 2000), Poeme de exil (Editura Humanitas, 2001). Ediţii critice (Al. Busuioceanu, G.M. Cantacuzino etc.), versuri în antologii publicate în exil.
Pentru mulţi dintre noi, VIRGIL IERUNCA a reprezentat, în anii comunismului, o voce exemplară care ne-a susţinut moral de la postul de radio "Europa liberă". Odihnească-se în pace.