Nicodim Balosin


Gothic


Microsoft Romania
 



Înfricat de sângele porcului

om m-ai multă omenire,
nu trebuie să ridici brațul
împotriva,
fulgilor care brăzdează în față.

pe meleaguri neostenite îmi port trupul,
trei degete degerate de la piciorul strâmb,
păstoresc meleagurile.
în căutarea turmelor răzvrătite,
prin alte urechi, trec parcă țipetele gerului
care descoperă tot ce e m-ai bun în tine.
nu-ți place viața,
om bizar, ai străpuns nemilos zăpada
lăsând ca povară în spatele dealurilor
urmele pașilor tăi.
este iubire minerală și refractară,
dar omul nu se teme de viață,
al cărei trup îl poartă...
vino răsfățat peisaj trăit și luminat,
nectarul zăpezilor doarme,
înjunghiat în inima pădurilor,
doar nebănuite ființe vii
se înfiripă să lupte pentru supraviețuire,
mistreții m-ai curați decât ființele altora,
alcătuiesc în taină turma de păcătoși,
pe care să o conduci...,

hotarul își rumega neliniștit viața,
parcă pentru a recunoaște
undrea omului porc,
pentru a nu fi clonat și el 
de mințile agere.

Înțeles... port pică
celor care nu știu să urască porcii.

 

Nicodim Balosin