Patrick Călinescu



Love Finger

 

Microsoft Romania
 


El, infractor pe teme variat malefice, implicat, cu sânge rece, în băile de sânge cald pe care le desface victimelor sale până când le descoperă sursa acoperitoare, abia a ajuns la vârsta la care bărbații încep să umble-n general după femeile pe care vor să le conjuge cu una dintre piesele din instrumentarul său de tortură. Ea, fată cuminte și devreme acasă, neagră-n cerul gurii de la atâtea cafele băute-n toiul, dar și mai pe la marginile, nopților întunecate de problemele la matematică pe care trebuie să le rezolve până mâine, abia a terminat primul semestru din ultimul an de liceu și se pregătește intens pentru bacalaureat.
El stă mai mult pe stradă. Probabil are pantaloni din pielea arămie a unui animal exotic sacrificat pentru nevoile sale vestimentare mai speciale. Poartă ochelari de soare cu lentile transparente, ca și cum ar fi fost de vedere, astfel încât nimeni să nu știe dacă este un om cu probleme oftalmologice sau doar un îngâmfat dintre mulții care umplu nevolnic străzile orașului fiecăruia dintre noi. Nu are decât două clase primare, dar a citit mult până la cei douăzeci și cinci de ani ai săi. Nu-i place compania oamenilor pe care nu poate să-i atace fie că-s mai puternici decât el, fie că-s deja morți sau trăitori pe viață în cine știe ce spital de provincie cu răni multiple la organele interne, la accesoriile anatomice externe sau la alte componente care pot fi într-un fel sau altul decăzute din perfecțiunea biologică în care s-au născut. Dacă ar fi după el, n-ar intra niciodată-n casă, ori a lui, ori a unuia sau a altuia pe care l-a atacat în raidurile sale zilnice, și, de aceea, pentru orice eventualitate, gândindu-se că, la un moment dat, ar putea înnebuni ireconciliabil din cauza legilor dosite-n fundul unui sertar din biroul primarului, a-nceput să-și construiască-n curte un duș mobil, făcut dintr-o mușama rulantă pe termopanele aferente pe care le camuflează, un closet din tablă alături, dotat cu fosă septică și cu floricică puternic mirositoare, o chiuvetă improvizată dintr-un tuci pentru cantinele care pot servi peste o mie de hrănaci la o singură masă, un radiator de prosoape ca să se poată usca aproape instantaneu după igiena corporală pe care va fi completat-o într-un moment sau altul și, nu în ultimul rând, o scrumieră alcătuită din schijele de tablă mai plate rămase de la sudurile industriale pe lângă care trece în drum spre jefuiri, prădăciuni și acte infracționale de tot soiul. Până-n prezent nu a apucat să-și termine baia flexibilă, dar speră că, după alte câteva furturi și deposedări făcute ca la carte, să și-o poată termina așa cum dorește să arate odată terminată și dată lui însuși la cheie. Are-n permanență în buzunare instrumentele lui de lucru, printre care se numără un cuțit cu lama moale și caldă, pentru intimidare, un cuțit cu lama tare și rece, pentru acțiunea propriu-zisă, un depărtător digital cu ajutorul căruia distanțează, după orele de tortură corespunzătoare, tot felul de obiecte confecționate din metale prețioase care atârnă pe degetele cui nu trebuie, un relaxator bucal pe care-l folosește după ce-și lasă victima-n derulare fără dinți și măsele ca să-i maseze gingiile stresate, astfel încât să poată trece la faza următoare, un tirbușon ordinar, găsit într-o stare ruginită într-un container așișderea de la una dintre cele patru margini geografice ale orașului, cu care scoate pivotal ochii văzători ai subiecților săi, un burete cu care îndepărtează urmele mai suculente de sânge din zonele pe care trebuie să le fezandeze mai bine, un compas cu care măsoară distanța regulamentară dintre pumnul inaugurator de durere și cel care o conchide la sfârșitul ședinței în curs de maltratare fizică, alterare psihică și deposedare financiară, o gumă de șters cu care a văzut că poate să șteargă cu succes toate urmele vinete pe care acțiunile sale infractoare le lasă pe tegumentul panicat al victimei și, nu în ultimul rând, un fruct, de obicei un măr ras într-un bol de plastic nuanțat în culorile suferinței pe care o produce, pe care-l presară mai peste tot unde a lovit, ca să fezandeze și mai în profunzime carnea pentru o altă rundă, în timpul cine știe cărei alte ședințe dintre cele în care de multă vreme se specializase. Este conștient de faptul că i-a fost menit să planteze în oamenii pe care-i întâlnește antonimul lingvistic al plăcerii și opusul ontologic al relaxării, dar, de foarte multe ori, are mustrări de conștiință că nu și-o îndeplinește la înălțimea pe care singur i-a atribuit-o de când a cunoscut-o în intimitatea tuturor fibrelor cu textură criminală din organismul său. Are câteva expresii preferate, pe care le folosește în mod regulat. Fiecare dintre ele sugerează starea prin care trece în acel moment, dar nu o și arată așa cum este ea în realitate. Sub acest văl psiholingvistic se ascund, de fapt, toate apucăturile sale sociolingvistice, iar companionii săi, atâția câți au mai rămas, sunt niște interpreți perfecți care-l citesc cu exactitate ori de câte ori are de gând să mai întreprindă o incursiune criminală sau de fiecare dată când e deja în mijlocul uneia. În privința ticurilor sau semnelor distinctive pe care orice infractor serios trebuie să le aibă din naștere, astfel încât polițiștii să-l poată depista mai regulamentar și mai statutar deopotrivă, ar fi multe de spus și o grămadă de asemenea indicații de identificat în cazul în care și el, printre mulți alții de teapa lui, s-ar încadra într-o marjă de eroare nici prea mică, ca să nu fie prea puțin, nici prea mare, ca să nu fie prea mult. Arătătorul uneia dintre mâini joacă planurile orizontale și verticale atunci când vrea să-și pironească victima aleasă dintre mai multe persoane care se află în acel moment în preajma lui. Confuzi, psihopații și sociopații pe care-i școlarizează ca la stat, pe gratis, de multe ori greșesc victima și-i predau un nefericit care nu poate să corespundă gusturilor lui din timpul acelei ședințe. O readuc pe linia de plutire a trecătorilor pasageri din cartierul în care s-au nimerit atât călău, cât și victimă, și, ghidați de arătătorul buclucaș, mai fac câteva alegeri greșite până nimeresc bine. Ochii asimetrici de la natură, dar și ordonați astfel în urma unor contacte mai severe cu unii dintre profesorii săi mai vechi și mai noi, care nu pricepeau cum poate să fie, în același timp, și genial, și idiot, încurcau și mai mult ițele unei porunci îndeplinite cum scrie la carte, pentru că zvâcneau incontrolabil pe axa pe care contorsionările retinelor convulsive o formaseră în timp ce palpitațiile de început apucaseră deja să-i încrețească pleoapele. Are și un neastâmpăr calculat în membrele inferioare, care-l împiedică să-și pândească prada, s-o alerge și s-o tăvălească el primul, astfel încât lăsase încă de la-nceput aceste pregătiri pe seama celor care-l acompaniau peste tot. În schimb, membrele superioare, în afară de arătătorul cu probleme, erau cât se poate de sigure pe ele, funcționând, în timpul operațiilor de extragere de metale prețioase de pe degetele cui nu-i trebuie sau în timpul altor operații chiar mai delicate, ireproșabil, spre uimirea generală a studenților săi, extaziați de manevrabilitatea extraordinară pe care o dovedea în incursiunile la care-l asistau. Nici măcar vara nu poartă tricouri sau maieuri, pentru că nu vrea să-și dezvelească porțiunea de aproximativ zece centimetri din jurul unuia dintre coate, unde are din naștere un semn mai puțin plăcut vederii. Se poartă cu grijă și nici măcar pe zăpușeală sau pe arșița cea mai toridă cu putință nu-și suflecă mânecile mai sus de jumătatea distanței dintre extremitatea interioară a mâinii propriu-zise și extremitatea interioară a brațului care coboară din cot spre mâna propriu-zisă. Zona o protejează cu cea mai mare strășnicie posibilă și nici măcar el nu mai știe ce înfățișează semnul cu care s-a născut. Este o marcă tabu a identității sale, pe care a îngropat-o definitiv sub straturile diverselor bluze sau pulovere cu care se îmbracă, în funcție de anotimp și de chef. Are multe calități, dar s-a făcut cunoscut și a ajuns la un oarecare nivel de faimă-n oraș și poate și puțin în afara lui prin imens de multele, de variatele, de complicatele și de complexele defecte moștenite de la generațiile pierdute în timp care-i formează familiei sale istoria străveche. Dacă s-ar apuca vreodată să le numere, să le inventarieze, să le facă o statistică, lucru la care nu se pricepe, dar ar putea, la o adică, să-și oblige vreo victimă să le contabilizeze, să le extragă vreun numitor comun, vreo rădăcină pătrată sau vreun radical, operații deloc asemănătoare celor pe care știe el a le performa cu lamele, reci sau calde, intimidatoare sau pe bune, ținute încă-n frâu prin cine știe ce buzunare pierdute-n noaptea de bumbac negru a țesăturilor din care-i erau croite hainele, pe care ar putea să le facă luând pe sus cine știe ce victimă matematician, înglodat până la ultimele dioptrii-n calculele interminabile pe care le înșiră pe hârtii infinite, să le găsească vreo explicație suficient de bună pentru a rămâne în picioare și după ce el însuși va fi căzut într-un final, răpus de cine știe ce fenomen pur și simplu manifestat, să le descopere trăsăturile distinctive, să le caute invarianții, pe care să-i aplice cine știe cum varianților care le-ar reveni, să le teoretizeze numai ca să le aplice tot lor rezultatul sau rezultatul propriilor lui teorii, indiferent dacă erau ale sale numai prin apropriere ilegală, cum îi mai plăcea să glumească, să le ghicească-n ghioc tocmai de floarea soarelui care crește pe fața veșnic nevăzută a lunii, să le facă și să le desfacă, să le ude, să le usuce, să le dea prin toate antinomiile din lume, să le servească la masă heringi de mătase artificială și pui de cloșcă avionică, supersonică și hipersonică, să le înmulțească sau să le împuțineze, să le înveselească sau să le întristeze, să le apuce de păr și să nu li-l smulgă, să le apuce de picioare și să nu li-l gâdile sub genunchi, cum a văzut, odată, într-un serial trăsnit, că fac psihopații și sociopații îndrăgostiți de ei înșiși, să le determine toate caracteristice fizice, treabă de vreo victimă fizician somată, victima din fizician, sau somat, fizicianul din victimă, să n-o dea peste cap, dacă nu vrea să-și vadă propriul cap dat peste caz, lucru de altfel imposibil din punct de vedere fizic, cunoscut de fizician de pe băncile facultății și adus la cunoștința celui care l-a răpit momentan în acest moment, să le dreagă atât de iscusit și de pertinent și de bine, încât să le transforme instantaneu, fără ajutorul vreunui statistician sau contabil sau matematician sau fizician sau cine mai știe ce altă victimă cu studii superioare sau chiar mai mult decât superioare, în calități, să le treacă de partea calităților sale prea multe în puținătatea lor insulară, dar, totuși, arhipelagulară, din punctul de vedere al defectelor cărora dorește să le tranziteze substanța dintr-o stație fundamentală în alta, să le elimine opozantele infame și infime și chiar infirme, să nu le mai termine vreodată de întors pe toate fețele de masă, de plapumă, de pernă și de altele înrudite, probabil că nu ar mai termina niciodată, s-ar pierde definitiv în acest adevărat hățiș labirintic de noțiuni sălbatic aruncate una peste alta și nu și-ar mai putea îndeplini misiunea de-a ajunge la fata degetelor sale, care-l va scurta de-un deget lipsă mâinii ei.
Ea stă mai mult în casă. Se îmbracă lejer. Noaptea se-nvinețește de zi ca municipalitatea orașului în care domiciliază să-și trimită vibratoarele comunale iar pe adresa ei. Ar vrea și mai mult aer condiționat decât poate să-i dea morișca electronică instalată-n bolți vișinii, de marmeladă impară de la multele lingurițe săpate-n gelatina ei închisă la culoare, ca să se poată îmbrăca și sumar, dar știa că acest lucru nu-i posibil, pentru că nu a cumpărat un aparat scump, care să aibă capacitatea necesară de-a arunca tot aerul exterior în interior, iar fără el va trebui să se obișnuiască cu ce are deja. Bine că totuși merge și parțial, pentru că, altfel, m-aș fi ars la încheieturi și m-aș fi opărit la departajări pe o asemenea zăpușeală de arșiță toridă. Este necesar să fie mulțumită de toate lucrurile ei, dacă vrea să primească în continuare rafalele de adieri neîntrerupte pe care evantaiul său electronic i le distribuie pe corp în doze cât mai răcoroase cu putință și fericirile biologice momentane pe care conducerea locală i le pune la dispoziție cu atâta generozitate, pentru că, fără ele, nicio problemă de matematică nu poate fi rezolvată corespunzător în ajunul simulării examenului de bacalaureat. Îi plac cuvintele care încep cu litera "î", mnemotehniile esoterice, prin care poate să învețe pe de rost toate problemele de matematică tipărite vreodată, din mulțimea cărora, statistic, unele-i vor cădea subiecte la proba de specialitate de la bacalaureat, secretele ferecate, fără voia lor, în gurile lăudăroșilor, grilajele de orice fel, pijamale cu bare stilizate-n carouri deschise spre închiderea lor definitivă, degetele încrucișate-n gratii miniaturale aducătoare de noroc, orizonturile întunecate peste întinderile prea lejere din punctul de vedere al literei sale preferate, edificiile cu acoperișuri mai țuguiate ca de obicei, pentru închiderea mai sigură a cerului boltit în dreptul lor, lifturile dintre etajele pe care blocările sale le contopesc velocitațional, buclele de tot felul prinse-n curbele atenuate ale coafurilor tradiționale, laptele smântânit prin eliminarea unghiurilor în plus din cristalele de iaurt, numerele impare-n culoarea unei anumite marmelade eoliene, dragostea nudată-n sex, pentru că, într-un fel sau altul, toate preferințele-i semnifică închiderile la care tânjește-n permanență. Și imediat ar putea să adauge că-i displace tot ce înseamnă deschidere, cum ar fi mnemotehniile exoterice, care o ajută să învețe pe din afară numai problemele de matematică de obicei presupuse a figura pe listele cu subiecte posibile pentru simularea examenului de bacalaureat și care nu cad de fel astfel, comploturile sub orice formă răspândite pe harta mentală a practicanților săi, gușile în pericol de tiroidizare ale vreunui belfer îmbuibat al tranziției, măturătoarele cu lacul unghiilor prea diferit față de pigmentul pielii, nașterile excesiv de roșietice încredințate incubatoarelor, matroanele dansatoarelor de cancan îngrijorate că angajatele lor nu au cea mai bună matlasare pe centimetru pătrat de ținută de spectacol în loc să-și manifeste neliniștile vestimentare în legătură cu faptul că este chiar posibil ca subalternele lor să nu se bucure de căptușelile cele mai puțin ațoase și oțioase din câte există-n piață la momentul respectiv, păpădiile al căror puf diminețile muntoase-l absorb cu mare nesaț, dar nu mai face nici o completare suplimentară, pentru că, de fiecare dată când învață, oricum transpiră abundent în jurul fiecărei articulații și capătă mătreață de câte ori trebuie să repete un amănunt mai dificil sau chiar o lecție întreagă mai îndepărtată de nivelul ei mediu de inteligență. Cum însă e deșteaptă la modul foarte elastic, nu-i nicio problemă pentru ea să-și întindă deșteptăciunea și toate zonele-i aferente la maximum imposibil pentru alții născuți cu aceleași puteri cognitive, iar pentru ea la un maximum perfect rezonabil pe măsură ce flexibilitatea-i este forțată mai mult. Dar nu a făcut niciodată caz de mobilitatea ei intelectuală, pe care și-a adaptat-o dintotdeauna la nevoile sale de-a trece semestru după semestru și clasă după clasă. Merge când are timp la concerte de muzică la modă. O însoțește de fiecare dată cea mai bună prietenă a ei, culegerea de matematică cu exerciții rezolvate înainte de cuprins, pe care o ține strâns la piept în drum spre concertul la care participă în calitate de elev ascultător la un moment dat și în drum spre casa la care domiciliază în calitate de membru de familie la mai multe momente date. Ultima oară când a fost la un concert de muzică la modă, a venit pe scenă un tip cu păr alb și buclat, cu aluniță falsă pe obrazul mai iradiant luminat de reflectoarele aflate în spatele ultimei linii de public duplicat, prin împărțire, în mai multe rânduri de spectatori ascultători, cu nas de vultur pleșuv sau coroiat sau grecesc, cu profil bidimensional abilitat să cânte playback, cu mâini agitându-se în susul și-n josul lungimii suportului la unul dintre cele două capete ale căruia era fixat microfonul pe care-l îneca în transpirația lăsată-n urmă de palmele umede de emoții performative, în saliva cernută printre buze direct pe membrana lui supersenzitivă, cu picioare de animatronic, cu bust opulent dat cu gel strălucitor ca să-i lumineze vârfurile părului de pe pieptul scos din maieul de recuzită ca o pădure de licurici, cu gesturi rotunde de includere în zona lui de interes a cât mai multor tinere din primul semestru al ultimei clase de liceu, cu tentacule de confeti în vârful cărora stăteau atârnate ființe globulare, oraculare sau crepusculare, indefinit trase-n aerul greu de muzica la modă interpretată în acel moment ca-ntr-o țiplă impermeabilă, care a vrut să-și cânte toate hiturile, dar nu a reușit, pentru că s-a dovedit în cele din urmă atât de plictisitor, încât a fost huiduit de toată audiența, iar ea, văzând că nu are ce face până la terminarea concertului de muzică la modă, a rupt unitatea rândurilor, s-a furișat din rândul în rândul căruia fusese repartizată, și-a căutat un loc mai scăldat în lumină multicoloră de la reflectoarele mai talentate-n ce făceau decât însuși artistul pe care-l subliniau fotonic, s-a făcut comodă la piciorul unuia dintre multele reflectoare luminate, și-a scos cartea de matematică, a deschis-o la pagina la care o închisese înainte de-a veni la concertul de muzică la modă, a expus pagina respectivă luminii înțepătoare a reflectorului sub care se adăpostise de întuneric și a început să rezolve o ecuație cu mai multe necunoscute decât necunoscuții din jurul ei. Nu i-a fost prea ușor înconjurată de atâtea sunete împărțite-n propriile articulații acustice, toate-n fond niște zgomote surde, care și-au împânzit firișoarele țipate, fără număr, în toate zonele concertului de muzică la modă, dar a izbutit, într-un sfârșit mut, să-și compună întreaga concentrare în efectuarea tuturor calculelor pe care atenția-i, din ce în ce mai imersată în respectiva ecuație, avea s-o descompună în variantele corecte de răspuns aflate-n tipărire la sfârșitul lucrării. Simularea examenului de bacalaureat, care se ținea mâine între degetarele tuturor mămicilor ațintite la copiii lor studioși, era fără îndoială mult mai importantă decât orice simulare va fi făcut în trecut și va fi făcut în viitor în alte circumstanțe, în alte condiții și în alte împrejurări. Era perfect conștientă de faptul că simularea de mâine era extrem de reală. Probabil că nici o altă simulare din viața ei nu va fi fost și nu va fi fiind atât de reală, încât să rămână pur și simplu o simulare. Până mâine mai sunt multe zile care trebuie să se scurgă, să aibă parte de concerte de muzică la modă la care să fie invitați tot felul de artiști anoști, să organizeze simulări de examene de bacalaureat pe care să le figureze în istoria curentă din tot felul de agende de birou, să-și bolborosească în tihnă evenimentele mărunțite deocamdată numai de ziariștii pânditori ai noutății pe care o disecă endoscopic, să se fandosească cu puținul zilelor rămase până mâine, să se lepede de multul zilelor rămase până mâine, să-și sufle una celeilalte în minutarele care le înregistrează trecerea iremediabilă pe cadranul elvețian sau japonez, să citească poezia pe care unii și alții le-o dedică, să aibă curajul de-a nu fi ca mâine, să aibă tupeul să nu fie mâine, pentru că mâine este programată simularea pentru examenul de bacalaureat, așa că lua în foarte serios ce se va întâmpla mâine, de vreme ce și-a luat problemele de matematică chiar și la concertul de muzică la modă. Și, în cazul în care nici mâine nu va reuși să treacă de simularea examenului de bacalaureat, nu va mai putea vreodată să aibă nouă degete cu care să-l iubească pe-al zecelea.

 

Patrick Călinescu