Dan Iancu

 

tata doar fotografii
(14)

Microsoft Romania
 



uneori rosturile se pierd
printre degetele clipelor
se mișcă mai greu
indiferente precum înțelesurile
dizolvate în ziua ce se trece
rămîn cuvintele
ca bașicile de la pești
sub apa rece a robinetului

de obicei mă gîndesc la cum povesteai, cu vîrsta deveneai mai eroic și băsmeai. nici nu încercam să intrevăd adevărul istoric birocratic minuțios. cu cît era mai departe de realitatea zilelor epicul era dens și lustruit ca un vînă de alun uscat cu care băteam la unchiu' porumbul. asta era în vare în care a murit dan și eu rîdeam fără să mă înțeleg. nimic n-avea rost dintr-un cancer zîmbitor la șaptesprezece ani. nici rostul unuia după șaptezeci. nu mai rîdeam privindu-te cum te lași dezbrăcat tăiat și umplut cu formol.

eram atît de departe
unul de altul
nici nu știu de ne-am fi recunoscut pe stradă

 

Dan Iancu