Alina Andrei


Fleacuri și alte mărunțișuri


Microsoft Romania
 


# În timp ce lucra la vamă în orașul natal, Salem, scotocind printre hârțoage Nathaniel Hawthorne a găsit un pachet în care era adăpostită o bucată de postav  roșu, uzată, brodată cu aur în forma literei A. Un pergament la fel de prăfuit i-a dezvăluit rostul, precum și amănunte tulburătoare despre viața numitei Hester Prynne. Prin urmare nu întâmplător în 1851 Hawthorne a publicat romanul "Litera stacojie".

# Într-un exemplar al romanului "Noaptea de Sânziene", de Eliade, păstrat pe rafturile bibliotecii județene din Brașov, am găsit zilele trecute un trifoi cu patru foi. Anunț pe această cale că nu-l voi returna pierzătorului (de bună seamă un cititor care împrumutase cartea înaintea mea), indiferent de recompensa oferită.

# Peste 12 milioane de americani suferă în timpul nopții din cauza sindromului picioarelor neliniștite. Simptome: stări de angoasă după strecurarea în așternuturi și închiderea pleoapelor, amorțirea picioarelor, foieli pe sub plapumă până în zori. În timpul zilei se preling pe străzi ca niște omuleți din plastelină sfărâmicioasă, da, din cauza tălpilor ostenite ce-au bătut pasul pe loc pe parcursul orelor de somn.

# Bine de ținut minte: câinele din "Conversație la Catedrală", de Llosa, care a fost prins de hingheri și apoi eliberat, se numește Hărmălaie.

# Lemurii din Madagascar. I-am văzut la televizor cum se preumblau printre copaci cu cozile țanțoș înfoiate în aer. O echipă de la Animal Planet i-a filmat cum se căutau de pureci, cum se pupau și se băteau între ei, cum își ronțăiau tacticos hrana (omizi suculente și fructe uscate), s-a văzut clar cum își însemnau teritoriul și alte dedesubturi. Propun ca în locul conferințelor de presă ținute de politicieni și în locul transmisiunilor de la Parlament și Guvern, să se difuzeze live imagini cu lemurii din Madagascar. Sunt mai interesanți. Și mult mai fotogenici. Cel mai prăpădit dintre lemuri e de câteva ori mai simpatic decât Tăriceanu sau Becali.

# Ieri seara, 19 noiembrie 2006, în autobuzul 17.  La capăt de linie s-au urcat doi băieței însoțiți de mamele lor. Cât timp mașina a parcurs 12 stații, pasagerii, printre care mă aflam și eu, au ascultat un duet care s-a repetat la nesfârșit, cu mici variațiuni în privința tonalității: "Avion cu motor, ia-mă și pe mine în zbor/Nu te iau că ești mic/ Și te cheamă Polonic". În mod surprinzător, în afară de mămici nimeni n-a cedat nervos. Totuși, spre lauda lor trebuie să precizez că nu s-au auzit plesnituri de palme peste cefe și nici scârțâit de urechi lungite cu forța.

# Anul trecut (ori poate acum doi ani, nu sunt sigură), am citit în presă o știre despre aniversarea zilei de naștere a unei doamne în vârstă de 103 ani. Întrebată de reporter ce-și mai dorește de la viață, a răspuns că este "în așteptare". Mă întreb dacă așteptarea dânsei s-a încheiat pe vecie.

# Un necunoscut mi-a povestit în două-trei vorbe despre un bărbat din Oltenia ce până într-o anumită zi fusese nedespărțit de soție. În data cu pricina a refuzat să meargă la înmormântare, spunând liniștit că n-are rost s-o conducă la cimitir din moment ce femeia nu se va mai întoarce cu el acasă. 

#Dacă te iei după titlul "La umbra fetelor în floare", de Proust, înaintea ochilor ți se înfățișează un stol de fetișcane proaspete, pârguite, toate numai rotunjimi, ovaluri și unduiri de mătăsuri pastel. Stau în picioare, pe o plajă bătută de briză, chicotind deasupra domnilor culcați pe nisip, îmbrăcați corect, cu costume și pălării (poate în stil cilindru), bărbați care le privesc de jos în sus și nu altfel, întocmai cum se admiră cel mai bine cireșii.

 

Alina Andrei