Pe viață, încărcător-descărcător la cherhanaua de Golemuri,
năimit pe-un algoritm al candorii...
Candoarea și resturile: o grăsime uscată, de zei
și harfele alea cu acorduri de brandt,
tocmite-n rigole...
Și-alături alte hoarde de harfe venind... năvălind mai moi, mai parșive, închise în vene și-n piele,
alături potop de îngeri-tetinepândindu-te calmi, trăznind
a nimicuri, a Golemuri cu brandt,
întruna cântând și căzând peste străzi...
Îngerii, și-un Arhanghel dezlânat... venial...
dintr-un robay, descălecat
din robay-ul acela cu catharsis-ul spart,
o purificare versată, cu zecimale,
un Ochi cu pleoapa de harfe
și priviri de rigole...
Alături, un Arhanghel robay
scurs dintr-o rană
clipește, se stinge în salturi
pe străzi...
|
|