Alina Andrei


Prăvăliile de scorțișoară ale lui Schulz


Microsoft Romania
 


La 19 noiembrie 1942, în plină zi și în plină stradă, un polonez a fost împușcat de un ofițer german. Strângea la piept pâinea cumpărată pentru călătoria la Varșovia, unde îl așteptau prietenii. Bruno Schulz era mortul în cauză, numele prietenilor acestuia nu le cunosc. Probabil că în istorie nu s-ar mai fi păstrat nici numele împușcatului care ținea la piept o pâine, dacă înainte de trecerea în neființă nu ar fi scris două volume care se găsesc acum în multe biblioteci din Europa, și de ce nu, de aiurea. Un biet profesor de desen din orașul Drohobycz, scriitor și primul traducător al lui Kafka în Polonia, autor cu care a fost deseori comparat.
În timpul ocupației naziste, un ofițer Gestapo, încântat de desenele lui Schulz, a aranjat ca acesta să poată ieși din ghetou, pentru a picta fresce în casa sa. Ofițerul ucisese un dentist evreu, protejatul unui alt ofițer nazist, care la rândul lui, pentru a se răzbuna, în ziua de 19 noiembrie 1942 l-a omorât pe scriitorul polonez.
Proza lui Bruno Schulz a fost redescoperită târziu după încetarea războiului, în 1964. Picturile și desenele i-au fost comparate cu cele ale lui Utrillo, Chirico și Chagall. 

Spre deosebire de atmosfera rece și cenușie din "Metamorfoza" și "Procesul", de absurdul care te strivește încetul cu încetul, lumea lui Schulz reprezintă o beție de culori și miresme, aparent fără noimă. Când îmbătătoare când fetide, te moleșesc și năucesc în același timp, suferința e ascunsă în metafore strălucitoare, în scene halucinante, onirice, din care nu ești tocmai sigur că te poți ușor desprinde. În paginile lui, zilele de vară sunt "amețitoare și albite de arșiță", miros a pere aurii, a zarzavaturi, salcâm, praf și hălci de carne.
"Înotând în aur, sufocați de căldură, trecătorii țineau ochii minjiți, de parcă i-ar fi avut unși cu miere, iar buza de sus ridicată dezvelea dinții și gingiile", decupaj dintr-o pagină de la începutul volumului "Prăvăliile de scorțișoară". Până spre final, cititorul va avea impresia că are și el ochii întredeschiși, și va încerca să discearnă între clipele de real și cele onirice, într-o așezare unde până și grădina părea că "s-ar întoarce în somn de pe o parte pe alta".  "Prăvăliile de scorțițoară" a fost publicat pentru prima oară în anul 1934.

Boala, mizeria, singurătatea și nefericirea personajelor lui Schulz sunt acoperite de închipuiri nepământești, de un copil nevoit să-și meșterească singur bucuriile. Tatăl - Jakub, stăpân de prăvălie plină cu de toate - se preschimbă când în condor, când în mică gânganie, ca în ultimul capitol al "Sanatoriului timpului" (publicat în 1937) aproape să moară. Metamorfozat în rac, a fost fiert de soție, iar după câteva săptămâni de nemișcare, "trupul umflat, alburiu și gelatinos" dispare din farfurie în lume, lăsându-și în urmă un picior, pierdut în timpul evadării în sosul rece de roșii.
Spre deosebire de Gregor Samsa al scriitorului praghez, care după ce s-a pomenit metamorfozat într-un gândac, prins între pereții dormitorului și-a acceptat soarta, personajele lui Schulz se zbuciumă, preling, aleargă, se luptă cu viforul, se plimbă pe străzile înzăpezite în birje fără vizitii, visează când sunt treji, căutând-și pe dibuite casele pe "cărările întârziate ale somnului". Menajera Adela, o femeie tânără și tiranică, trezea cu măturatul ei toată casa, amenința cu degetul, alunga păsările zămislite la mansardă și, amănunt important, avea un pantofior ce tremura ușor cu străluciu de șarpe.
Există și un profesor de desen, pe nume Arendt, care la vreme de iarnă, nopțile, ținea ore facultative. Doar elevii sârguincioși desenau în jurul lumânărilor aprinse, ghemuiți deasupra băncilor, alții se întindeau să moțăie, pe pernele aduse de acasă, cuprinși de toropeală. În timpul discuțiilor somnolente lumânările înfipte în sticle se stingeau.
Nu întâmplător apar aceste personaje - tatăl patron de prăvălie, bolnav, menajera tiranică și profesorul de desen, amănunte care se regăsesc și în biografia autorului.
Poate că cel mai frumos capitol este chiar cel în care băiatul caută fabuloasele prăvălii de scorțișoară pe străzile troienite, magice, atmosferă care se regăsește în toate paginile lui Bruno Schulz.

Bruno Schulz - autoportet
sursa: wikipedia.org

 

Alina Andrei