Radu-Ilarion Munteanu


Du-te, dorule, du-te, călătorule
(4)

Lui Mugur


Microsoft Romania
 

            - Rămâi cu bine, Corina. Și faceți-vă fericirea fără farmece. Îi mai trainică.
            - Stai, nebunule! Totdeauna-s bărbații așa de grăbiți să plece că nu nimeresc decât pe ușa care dă-n balcon? Pe unde ieșiți de pe moșie?
            - Pe oricare din cele 360 de grade. Pleznesc odată din biciul căpcăunului și gardul de foc ce înconjoară moșia se stinge o clipă.
            - Știai de bici, hoțule?
            - Nu, pân-a nu gândi tu la el. Ca să n-o mai lungim, știu și ce mai poate face biciul. Poate schimba orice lucru în orice alt lucru vrei. Și poate porunci minții celui din fața ta să uite tot ce vrei tu anume
            - Rogu-te, să nu-ți scape din mână, după ce-l vei fura. Nu vreau să te uit.
            - Asupra ta nici n-ar avea astă putere. Asta-i comoara ce-om împărtăși-o, de-a pururi, Corina. Tinem minte totul. Rămâi cu bine
            - Du-te, dorule, du-te, călătorule...
            Ușa cămării se închise, neauzit, în urma lui Dorin. În întunericul des al cămării fetei de căpcăun, ochii acesteia erau o poar-tă, de culoarea peruzelei transparente, către alte tărâmuri.
            - Acuma înțelegi?
            - Și el? O să fie mulțumit?
            - Asta, după cum s-o așeza. Oricum, în momentul ăsta o voia cu toată ființa lui, batăr că nici n-avea curajul să bage de seamă. La urma urmei, se pricepe la... agricultură. Nu spuneai tu ceva despre potriveala omului cu locul său?
            - Iar te-ntreb, o să-l mai vedem?
            - Mulțam că folosești pluralul, e onorant. Și eu îți repet. Nu depinde decât de cât de mult o să vrem.
- Și acum?
            - Acum am ajuns, deja, de o bună dimineață, de când ieșirăm de pe moșia căpcăunului, în Impărăția lui Curcubeu Împărat. Mai exact, în jumătatea ei pustiită de incursiunile căpcăunului. Asta-i altă lighioană. Rolul meu se cam încheie. De aici, tu iei conducerea. Nebunia călătoriei prin "spații neeuclidiene" sper c-ai deprins-o, pe mine mă cam plictisesc protocoalele lor simadicoase, vitraliile, mătăsurile, menueturile și ipocrizia de curte nu-s de nasul meu. De răsucit limba pre limba lor, asta ar trebui să fii bine antrenat, de la ședințele voastre. Să nu te miri dac-o să-l recunoști pe sfetnicul Împăratului, ori șambelan, ce-o fi. Are mecla pocitaniei de argat, să nu zic a slujbașului de la primăria satului tatei. Ai grijă, tot la trei vorbe trebuie s-o întorci cu o metaforă, niciodată repetată, pe tema celor șapte culori. Pentru un inginer n-ar trebui să fie o problemă. Pe fata Impăratului o cheamă Mara. Pentru simetrie, ai putea să-i spui Marina. Coincidența face să-i placă să i se spună chiar așa. Arată ca drakku, dar dacă ție nu-ți plac fetele vârtoase, de la țară, n-ar fi exclus s-o găsești, până la urmă, suprtabilă. Proporțional cu jumătatea de Împărăție pe care zaharisitul de taică-su a promis-o celui ce-l va izbăvi de prădăciunile căpcăunului. Acuma, noi știm de ce ăla n-o să mai poată veni, în veci-pururi, să prade. Fără decât numa' că tu-ți poți alege liber momentul în care o să afle și ei cât mai în avantajul tău. Ai grijă la alegerea jumătătii. Șmecherul de șambelan o să încerce să-l convingă să te tragă-n piept, să-ți dea jumătatea pustiită. Dacă te țin chingile, n-ai decât să te faci evreu, mă rog, israelian, să faci din pustiu grădină. Ciubucul ar fi că, dacă și Florin o să transforme ceapeul căpcăunului în fermă, s-ar putea ajunge la înlocuirea jafului cu schimburile comerciale. Atunci s-ar puta să aveți timp să-l vizitați pe tata, batăr de Sărbători. Atâta că în versiunea asta de final eu nu mai am loc. Uite, în zare se văd soldații și slujbașii Impărătiei. Mai ai șapte minute să te hotărăști. Poți să-ți iei misiunea asta asupră-ți, poți crea ceva temeinic, cu știința ta. Poți coopera cu fratele tău bun, la opera asta. Îți poți găsi un loc al tău, unde să faci mai bine ce ai învățat, decât oriunde altundeva. Alungând jaful, pustiul și gunoaiele de pe o jumătate de Împărătie, reparând Tara Poveștilor, lumea reală va suferi o benefică scădere de entropie. Se va repera ceva și în ea. Prețul, totul are un preț, va fi conștiința faptului că familia ta, din Capitală, va trăi cu durerea că nu te vei mai fi întors din călătoria în care plecaseși, să-ți vezi, în sfârșit, tatăl. Poți lua cealaltă jumătate, o poți pierde la poker, o poți părăsi pe prințesa Marina, pe care tocmai ai fi început s-o iubești, ăsta ar fi prețul acestei versiuni. Sau îl poți aiuri pe Curcubeu Împărat, îl poți roti în jurul axei atât de iute, că i se va albi mantia spectrală. Îl poți convinge că adevăratul Făt Frumos abia urmează să vină, nu, nu sunt eu ăla, eu nu pot face nimic, de unul singur, eu nu pot decât să-i fac pe oameni să facă ce au ei de făcut, mai repede și mai bine decât dacă nu i-ar arde dorul cântecului meu, eu aș avea altă treabă. Tu te-ai întoarce la familia ta, la catedra ta, la Institutul tău, la doctoranzii tăi, la ședințlele de catedră din seara ajunului, la raprtările la ceceu, din dimineața de Crăciun. Prețul acestei ultime versiuni ar fi că n-ai mai ajunge niciodată să-l vezi pe tata. Nu pun la socoteală propria ta apreciere asupra CV-ului tău, înaintea Judecății de apoi a fiecăruia în fața lui însuși. Compararea hidrocentralelor cu transformarea pustiului unei jumătăti de împărătie imaginară în grădină ar fi numai și numai problema ta. Eu aș fi silit să mă duc la tata în locul tău, să-i spun.  că sunteți bine, să beau cu el, în umbra tremurătoare a braului, la lumina focului din sobă, sticla de anul trecut, pentru care voi îi mulțumiți, dar nu-i așa, ficatul... și să iau sticla pentru anul ce vine. Să colind satele, cu sticla și cavalul în traistă. Și să cânt.
            Iar fraierul care crede că el e naratorul, dacă i-a ieșit po-rumbelul prin vârful pixului, n-are decât să asiste la felul cum înțeleg eu să mă prevalez de dreptul și puterea de a schimba poveștile în care sunt implicat, fără a fi fost întrebat. Uite așa: îți las ție să hotărăști, frate. Plecăciune, oamneni buni. După cum vedeți, suntem străini de locuri. Acesta este domnul profesor doc-tor inginer Sorin Moraru. Cu supunere roguvă să-i dați respectul cuvenit celor de rangul său.

                                                17.11.2000



Radu-Ilarion Munteanu