Patrick Călinescu


Seara contururilor nocturne

 

Microsoft Romania
 


Aseară, pe la orele cocoșului stârnit din colivie, aseară, pe la orele cadranului de sub limbi, cam în timpul dublu deja anticipat, marcatorul de puncte nude, mizantropul expiat din perna lui de naștere în timpul cuprinsului ei, a inventat un nou joc de amuzament practicat seară după seară la finele cumpătate ale fiecărei seri în invenție.
Soția lui compusă din domnișoara virgină de la intrarea în căsătorie și din matroana excelentă din cuprinsul ei l-a întrebat tot un minut în chiar parcursul invenției despre ce este vorba în elementul ludic cuprins în palmele masculine ale soțului ei. La care el, așa cum s-a și așteptat să fie, n-a răspuns în nici un fel accesibil unei soții formal mizantrope. Dar ea nu s-a dat bătută de calul renunțării și a presat răspunsul invent până ce l-a obținut prin de-sociolizare. A dat ura din palme de bucuria ei și l-a mustrat din convulsia eoliană a șorțului de bucătărie strecurat prin șirul impar de gene martore în cel par al niciunei strecurări vestimentare. În cele din urmă, liniștită cu ea însăși, și-a dat soțul bosumflat la gătit în mâinile sigure ale masculinității sale mizantrope.
Era seară peste seară, amestecate amândouă în umbrele viitor nocturne ale nopții următoare, când, în pragul dezintegrat dintre orele din limbi, soții comuni ai propriei lor case se aflau de mult la masă pe terasă, sorbind umflat din ceaiul pe care îl încredințaseră unui ibric cu accente menajere. Și, pentru că îl jucau din glandă tiroidă în glandă tiroidă, făcându-le plăcere transferul ludic de lichid salivat, s-au pus pe întrebări reflexive dacă nu tocmai ocupația lor seratică este jocul exact al invenției lor masculine. S-au gândit la așa probabilitate, dar în niciuna dintre ocazii nu le-a venit să creadă că-i posibil să fie la fel cu introspecțiile lor în lingurițele boltind a ceai fierbinte. Se miraseră pe ei înșiși cum nu se poate mai mult de evidența pe care aparențele din smalțul ierbos al ceștilor o contraziceau, dar mai mult decât atât renunțaseră să mai facă.
S-au oprit la nivelul cel mai neimplicant din toată povestea și-au lăsat mai departe fiertura herbală să le mlădieze emotiv glandele tiroide în jocul savurărilor curente.
Au pus punct invenției chiar în momentul în care s-au apucat s-o joace. Li se părea distractiv ce mai masculinul din ei născocise la întrebarea mai femininului din ei.
Iluzia infinitului le-a compromis orice suprasaturație ludică târzie.
Și totuși nu au renunțat așa ușor la condițiile seratice în care înnoptaseră în scaunele unul în fața celuilalt. Peisajul de suprafață era desigur în linia romantismului timpuriu, cu hăuri magistral căscate în umbra de memorie care le mai rămăsese nesavurată în timpul escapadelor herbale participate de amândoi în atâtea seri. Dar, la o investigație mai adânc întipărită în privirile lor încetinite din uitat, se vedea clar că reținuseră un oarecum deranj al următoarelor întâlniri viitoare. Nu mai doreau instinctiv să se cunoască pe marginea scobită în ea însăși a vreunei ocupații inspirată în aburul ierbos eșuat melodramatic din tot felul de smalțuri altădată acoperite în sclipiri frânte. Le era clar amândurora că nu se vor mai întâlni niciodată cu asemenea timpuri uscate în basoreliefurile abandonate de mâinile concediate ale vreunui spălător de vase. Din firida orizontului în care se urcaseră, lucrurile așa păreau să fie sumbre.
Nicio emoție nu li se mai putea citi în cești. Secaseră de mult și zațul ierburilor trecute li se întipărise în profunzimea amintirilor retardate.
Atât mai supraviețuise din seara contururilor nocturne.

 

Patrick Călinescu