Alina Andrei


Umbrele și petele de lumină vazute luna trecută


Microsoft Romania
 


Pe strada Nicolae Iorga, după ora 15.30, o pată imensă de lumină apare pe peretele unei vile de la începutul secolului XX. Pe o străduță de lângă Biserica Neagră, tot după ora 15.00, pe asfalt se lăbărțează băltoace de lumină și întunecimi diverse. Umbra unei pisici negre a apărut fragmentată. Coada, trupul și trei labe pe partea luminată, capul pe cea mai întunecată. Am fotografiat-o în grabă, să nu-i dispară conturul de pe asfalt înainte de a declanșa. La mine în cameră văd soarele de pe pereți doar cu un singur ochi, dimineața, foarte rar și seara, pe partea unde e și globul pământesc din carton, primit cadou în urmă cu 17 sau 18 ani.

Actorul Robert Downey Jr, îmbrăcat într-un costum retro, lângă o fereastră cu jaluzele. E vorba despre un film de scurt metraj - "Equilibrium" - regizat de Steven Soderbergh.
Umbre hașurate, orizontale,  pe pălăria ținută în mână și lipită de stomac, pe o fâșie de perete și-o cutie de pe pervaz. Cadru strâns. Umbrele se văd apoi și pe cravată, pe chip, pe o bucată mai mare de zid, pe lampă. Alternanță de dungi de întuneric cu dungi de lumină. Jumătate din încăpere e plină de ele. La un moment dat se vede bine și umbra pacientului pe zidul cabinetului. Câteva secunde. Un braț, apoi silueta cu tot cu pălăria, de data aceasta pe cap. Cu cât cadrul se lărgește și privitorul vede mai mult, cu atât se dizolvă și umbrele care nu-ți mai sfredelesc privirea.
În film este vorba despre un tânăr soț aflat într-o ședință de psihanaliză. Își povestește visul erotic pe eterna canapea văzută doar în cabinetele psihiatrilor din filmele americane.  Rememorând gesturile femeii goale, ce se spăla, pieptăna și îmbrăca în vis, ascultătorul - psihologul în cauză, arunca avioane de hârtie pe fereastră. Visul era albastru.

În filmul rusesc "Of Freaks and Men", regizat de Alexei Balabanov, într-o anumită scenă petrecută în interiorul unei clădiri vechi din St. Petersburg, contururile mărite ale grilajului din casa scării se lăbărțează pe peretele de o nuanță caldă. Astfel de umbre am zărit uneori și în Brașov, însă pe pereți jupuiți, cu urme de apă și dungi anapoda de vopsea. De fapt sunt în toate clădirile vechi, dar de cele mai multe ori apar și dispar, în funcție de soarele intrat pe ferestre, nebăgate în seamă de locatari. În film acele umbre nu joacă un rol important, cum se întâmplă în " Equilibrium", ci sunt doar ca décor. Un medic iese pe ușa apartamentului său, coboară scările, trecând razant pe lângă grilajul reflectat pe zid, urmărit fiind de privirea unui personaj dubios. Chel, cu pălărie rotundă, care își asista stăpânul - Johann - la dezmățuri. În film, acest Johann poruncea unui fotograf să pozeze tinere domnișoare și doamne din lumea bună. Dar nu în decentele rochii victoriene, încheiate cu năsturei la gât și lungi până la botine, ci nude. Câte o bătrână cu bonetă sau o servitoare grăsună le plesnea peste fund cu un mănunchi gros de nuiele. Se folosea un aparat cu burduf, o cutie de lemn cocoțată pe patru picioare lungi și subțiri.

 

Alina Andrei