Liviu Nanu

pseudonarcis

ce bine. ce frumos. ce minune.
mă hrănesc din culori pastelate
şi clădesc într-o dimensiune
de nisip, uriaşe palate

m-am închinat ploii, m-a botezat roua
dimineţii. chipul meu împietreşte în stîncă
din oglinzile casei mă pîndeşte a doua
tulburătoare şi veche poruncă

în mine se ceartă bărbatul, femeia şi pruncul
dintr-o pleoapă îmi creşte al doilea peduncul

ah, şi frumuseţea acesta ca o miere
pe care o port graţios în viscere.