Dan Iancu

 

tata doar fotografii
(10)

Microsoft Romania
 




oare nimic nu se poate după
deformarea nesigură
culoarea indiferentă la cum un anumit ochi
amintirile dau bine in sepia
îndoirea culorii mîinilor tale puse
la masă
pe piept
înăuntrul

still moving spunea sicilianul Scorsese într-o viitoare zicere prin tonuri de gri, neorealism cu dropsuri antidepresive ce bella italia undeva în bostonul despre care nu credeai nici în ruptul capului că are străzi numite-n chineză pe unde nimeni nu umblă să le vopsească-n tricolor de ură și numai frica de ce-aș fi putut răni te făcea să strîngi ziarele subliniate cu pedanta grijă a unei facultăți întîrziate.

nu mă mir de curgere
aproape disting incontinuul
saltul din mișcarea cu care eram
vorbele tale tot alea
saltul în deformarea culorii
memoria în sine tot aia
saltul în salt
doar nimicul îmi este neuniform

 

Dan Iancu