Maria Postu

 


Imagine retușată a paradisului


Microsoft Romania
 



Am intrat atât de brusc tulburând somnul vameșilor și stârnind furia restauratorului care traversa un nou câmp semantic în căutarea propriei genealogii,
ați clipit speriați din ochi ca și cum s-ar fi aprins lumina, deși niciodată n-ați sesizat întunericul , cum nu sesizezi moartea decât trăind viața,
grimase pe chipul emaciat trădând foamea și setea ,
vă rămăsese doar voluptatea lingerii în public a propriilor răni, terapii în grup de purificare ,
de decontaminare sentimentală, rămâneați atât de curați încât sâmbure să fi fost, pasăre să fi fost, n-aș fi îndrăznit să mă așez în interiorul vostru rămas atât de fragil ca un vas de saxa abia restaurat din cioburi și amintirile restauratorului,
dar eu am intrat atât de brusc, încât de teamă florile desenate pe rotunjimile voastre și-au strâns petalele, fluturii care le vegheau au părăsit decorul înapoindu-se pe paleta pictorului, am auzit chiar și susurul apei țâșnind din pereții vasului înapoi către izvor, dar eu nu voiam decât să retușez imaginea paradisului în capodoperele renașterii și să înceteze odată pelerinajul acela de nepoftiți la ușa voastră, chiar dacă se prefăceau că aduc smirnă și tămâie scăpate de vigilența vameșilor, ca niște droguri interzise, adevărul e o marfă tot mai rară care se ascunde în statuete de saxa sau în arbori cu două rădăcini, una aici alta dincolo, nedepistate    de vulturii programați genetic să descopere un colț de pământ pe care să mai strălucească odată lumina îndoielilor voastre.

 

Maria Postu