Cătălin Gavriliu

Ențu
(IX, 2)

Microsoft Romania
 


2.

Nu ieșise deloc scandal. Profesoara văzuse prea multe la viața ei. Îi puse nota unu și-i spuse doar atît: "Ne vedem tot într-a unșpea", cu nedisimulata satisfacție de a-și fi făcut planul la repetenți.

Acum era ora șapte. Ențu se îndrepta spre capela improvizată în holul Școlii populare. Îl opri însă o doamnă pe stradă, dar nu pentru a-i cere o cărțulie electorală. 

-Domnișorul Ențu?

După ce primi confirmarea lui din cap, necunoscuta continuă:

- Am auzit că ai sămînță bună. Eu am o fată bună. N-ai vrea s-o ajuți să facă o cură? Așa i-a prescris medicul.

- Depinde în ce fază e fiica dumneavoastră, răspunse Ențu, încurcat.

Deși se grăbea, acceptă s-o însoțească pe femeie pînă la domiciliul acesteia, destul de departe. Îi înspira încredere bunicuța. De unde îl știa totuși? O ciudățenie care îl onora. Își aminti că-i spusese cîndva lui Ion că spermograma îi revelase o vitalitate ieșită din comun, de neînțeles la un abulic născut din silă și lehamite. În loc s-ajungă la Lidia, iată că informația circulă aiurea, într-un cartier în care s-a lăsat dus pentru prima oară în viață. Dar de-aici și pînă la această abordare îndrăzneață pe stradă...

Au urcat cu liftul la etajul opt, nu înainte de a umple cutiile poștale cu promisiunile lui Sandu. Le-a deschis însăși fătuca. Frumușică. Pe cînd savura cafeaua, zicîndu-și ce bine-i  să ai un prieten spart la gură -  nu mai pierzi bani și energie cu vraja, căci fetele vin de bunăvoie la tine -, numai ce apare tatăl bolnăvioarei. O namilă de om. Îl ia în altă cameră, la o discuție ca între bărbați, și îl întreabă și el dacă e adevărat că are sămînță bună.

- Bunicică. Depinde cine o folosește.

- Cum cine? Mănînc și eu, mănîncă și nevastă-mea - deși ea mai puțin, de cînd a dat-o în greață cînd era mică.

- Poftim?! Dumneaei, și cînd era fetiță...?

- Dintotdeauna i-a plăcut. Păi dac-a văzut la maică-sa, soacră-mea adică. Baba și-acuma-i cu tava-n față, la 83 de ani. Cic-ar ține-o în formă.

- Nu-mi vine să cred.

- Ce-i de mirare? Nevesti-mii i-a plăcut numai sămînța neagră. De mică a fost a naibii, cu personalitate.

- O procura de la studenții africani?

- Ce, sămînța? De la țiganii din colț, domle, parc-ai fi de pe altă planetă... Doar că eu am gusturi mai bune. Mănînc și albă, și neagră, numai să fie de la un producător autorizat, un băiat curățel, așa ca matale. E bine să știi de unde să-l iei la rost pe ăla care te-a umplut cu cine știe ce boli, că nu mai poți avea încredere în nimeni în ziua de azi. Canci protecția consumatotul... Mătăluță ai faimă, nu-i așa?

- Dau și eu la cine-mi cere, în măsura posibilităților. Ca tot omul, cred că a mea e de cea mai bună calitate. Dar n-am avut încă prilejul să văd răsărind din ea vreo mlădiță.

- A, înțeleg. Ceilalți au consumat-o doar așa, de plăcere, fără un scop anume. Cum fac și eu dealtminteri... Efortul ăsta îl depun pentru fii-mea, că-i anemică și i-a dat La Familia - așa-l poreclim noi pe doctorul de casă -  un tratament naturist. Dacă dă roade și se face bine Gina, îți cumpăr toată recolta!

După ce dădură pe gît al doilea pahar de coniac, tatăl intră în subiect:

- Hai, scoate-o s-o văd.

- Cum, aici?!

- Păi n-ai mostra la tine? Ia caută-te, o fi în buzunarul de la pantaloni.

- Acolo e sigur, dar.

- Scoate-o o dată, măi omule, nu te mai rușina atîta. Suntem între specialiști, ce dracu! Dacă e mică, poate să aibă gustul bun, și totul e în regulă.

În clipa aceea îi cîntă în minte reclama: "Ia-o, gust-o, și totul e OK", făcută unei băuturi răcoritoare și dată pînă la saturație pe VOX FM.

Și-a dat seama că e prizonierul unei familii de perverși periculoși, ca-n știrirle de ora cinci. Ca să nu-i enerveze, pînă cocea un plan de salvare, i-a zis:

- Bine, o scot, dar numai în prezența pacientei, c-altfel mă inhib.

 

Cătălin Gavriliu