Pozne
Prefer, cum sunt obișnuit,
Doar pe din spate să ți-o pun
Și-n felul ăsta, cel mai bun,
Un algoritm ți-am pregătit.
De-apuc în mâini, tu să mă lași,
Curul tău proaspăt și cornut
Să-l zgândăr așa fel încât
Să-ți intru bine pe făgaș.
Atunci petrecerii-i dă ghes
Cu pizda ta la pupăcit
De-ți lasă-n vintre clipocit
Coada pe care ți-o îndes.
Iar sfârcurile tale-ncet,
Nepăsător alunecând,
De sub cămașă ies dansând -
Îmi scapăr ochii să le cert
Când ochii de junică-ai tăi
Cum au Iunonele antice,
Înfig privirile oblice,
Secure-adânc lovind pe-ai mei,
De intru-n transă: s-a-mpietrit;
Degeaba-ncerci să mă oprești,
Ce-mi atârna, te pomenești
Că-și află loc mai potrivit!
În el, coșmar de carne, roi,
Pătrund și dau pe din afar'.
E plin de pofte și avar
Mă-nghite-ntâi, mă gustă-apoi...
În sus și-n jos, nu șade-n loc;
Se-mpinge-n boașele săltând,
Zvâcnește-ntr-una prefăcând
Ranga în sabie de foc:
Fulger în spermă și clăbuci
Moare și-nvie, moare iar
Reînvie, moare iar și iar
Din balele răsfierte-n tuci
În timp ce degetele-n unde
Îți lasă, din salivă, stropi
Ușori ca fluturii miopi
Pe curi și nu mai știu pe unde.
Cum bucile ți s-au răcit,
Mâinile-mi cred mai înțelept
Să-ți urce lento către piept,
Să țină focul la-ncălzit.