Patrick Călinescu


Ant One

 

Microsoft Romania
 

Fără vreun i diferențiator ontic anume, ocupa pentru întâia dată al doilea loc pe lista funcționarului din fața sa. Până în acel moment nu mai fusese niciodată pe locul al doilea, care stabilea atât inclusiv înainte, cât și inclusiv după, pozițiile eligibile pentru trecerea dintr-un regn în altul sau pentru rămânerea provizorie sau permanentă în cadrul strâmt al aceluiași regn. De când știa de lista care fixa motilitatea regnală în fiecare sezon curent, a simțit totdeauna că un timp secund ar putea veni și pentru sine, pentru că, de-a lungul ei istoric, rând pe rând cronologic, mai fuseseră și alții adânciți în această a doua poziție.
Astfel privea uluit pixul funcționarului așezat în fața sa alunecându-l pe locul imediat mai puțin eligibil și deci mai fără speranță decât locul imediat cel mai eligibil și deci mai cu speranță.
Anticipându-i frământările atât de rostite-n sine, dar nu pentru sine, funcționarul, pentru o clipă, nu i-a mai stat în față și, pentru aceeași clipă înjumătățită de intensitatea momentului în care se afla, i s-a așezat colegial în linia sa fizică, pe care o forma la jumătatea distanței dintre cele două extremități ale mesei care până în acel moment îi despărțiseră managerial și-i opuseră ontic, și, uitându-i-se înțelegător în ochi, ca și cum ar fi vrut să-i adune esența privirii chiar în punctul în care derutarea-i vizuală luase chip, i-a sugerat să încerce să nu mai facă valuri, pentru că le-ar face degeaba, dacă hotărârile privitoare la poziționarea fiecărui client pe noul format de listă, și-i arătă noul format al listei, fuseseră luate deja, iar superiorii lui nu mai aveau de gând s-o modifice de dragul unui cuiva sau de dragul altui cuiva nemulțumit de situație. Și, după ce-i explică toate aceste lucruri birocratice, funcționarul depăși momentul de egalitate liniară și deveni iarăși funcționarul care-i stabilea eligibilitatea în funcție de noul format al listei.
Tentat să-și piardă cumpătul și să explodeze și, eventual, să-l ia pe funcționar la bătaie, știind că nu făcea decât să îndeplinească ordinele care-i fuseseră date, până la urmă a rezistat impulsurilor negative care aveau să-i mai traverseze calmul și după ce le va subjuga definitiv în raza sa de acțiune. Totuși i-a trebuit o mare putere de concentrare, pe care a exercitat-o admirabil asupra sa, astfel încât nu s-a întâmplat nimic din ce s-ar fi putut întâmpla de fapt.
Funcționarul din fața sa ajunsese la jumătatea rubricilor pe care le avea de completat în dreptul numelui său când, brusc, s-a oprit și a luat-o de la capăt. L-a întrebat încă o dată cum se numește. Numele venea totdeauna după locul pe care clientul îl ocupa pe listă, iar acest fapt era de ajuns pentru a-i fi bine stabilit chiar de la-nceput. Indubitabil, numele trebuia să fie limpede formulat de client și clar înregistrat de funcționar. Altfel confuzii pe care nici clientul, nici funcționarul, nu le doresc ar putea apărea. Plus că asemenea dubii, de la indubitabilul numelui limpede formulat și clar înregistrat, nu fac bine niciuneia dintre părțile implicate în procesul ale cărui componente sunt atât clientul, cât și funcționarul. Plus alte vorbe din aceeași esență proastă de lemn.
Zvâcni convulsiv din rădăcina gurii pentru a îndepărta iminenta apropiere a unei muște. Nu suporta muștele din motive strâns legate de prezența sau absența sa pe această listă, indiferent de formatul în care i-o va fi prezentat funcționarul din fața sa.
Impasibil la ce se întâmpla dincolo de lista pe care o completa, funcționarul, dincoace de lista pe care o completa, reveni la numele clientului în curs de procesare ontică, care era foarte important pentru înregistrarea într-o rubrică sau alta a listei de care atârna chiar poziționarea-i definitivă pe un loc sau altul.
Nu-și pierdu cumpătul, deși i-era foarte slăbit, și-i repetă numele exact cum i-l spusese și întâia dată. Funcționarul era nedumerit de ceva și încerca să-și alunge nedumerirea cu tușe viguroase de pastă auirea în jurul pătratului în interiorul căruia pixul trebuia să marcheze grafic un nume de client. Dar pixul valsa pe linia trasă-n tuș vizibil dintre locul întâi și locul al doilea al listei și părea să-și fi găsit pe această linie echilibrul perfect dacă, sub privirile sale atente, pentru nicio clipă vârful ieșit prin orificiul destinat capătului inscriptibil al minei nu pendulă dincolo sau dincoace de suprafața ei circumscrisă-n cel mai vizibil tuș cu putință. Numele său devenise subit o problemă pentru funcționar, iar pixul care trebuia să-l așeze în rubrica lui era neputincios s-o facă. Zvâcnitura anterioară a rădăcinii gurii sale se prelungi și la porțiunea general anatomică dintre ochii fixați pe lista din fața funcționarului din fața sa. Probabil așa-i apăruseră între ochi fricțiunile general anatomice pe care le observase până și funcționarul.
Enervat, îi repetă numele compus din două cuvinte, fiecare compus din trei litere. În total șase litere care ar putea fi notate în maximum șase secunde. Dar se controlă și nu dădu altă ocazie nervilor să-i pericliteze și așa poziția șubredă în care se afla. Mimă că s-a înecat în urma unei crize de tuse convulsivă și-și ceru scuze pentru deranjul pricinuit cu ochii plecați pe pixul valsant. Iar pixul continuă să-i valseze pe moment regnul din sezonul curent.
Pentru că avusese parte și de vizite mai bune decât cea-n derulare, nu avea niciun drept să dispere, dacă nu voia să nu i se mai actualizeze potențialitatea eligibilității. Funcționarul, preocupat de numele clientului în curs de înregistrare ontică, n-a simțit nimic din trăirile sale. Spre norocul său, funcționarul încerca în continuare să-i descifreze numele înscris deja în rubrica lui, dar fără prea mult succes din cauza blocajului apărut abia la jumătatea procesului de înmatriculare ontică.
Și mai era de completat o jumătate de listă, ale cărei intrări în dreptul numelui său trebuiau procesate corespunzător, ca funcționarului angajat s-o înregistreze și pe ea să i se poată cere o explicație în legătură cu retrogradarea ontică pe care o suferise și chiar și un ușor pronostic dacă statutul său ontic își va mai câștiga vreodată locul întâi dintre toate pozițiile aflate pe listă. Și mai avea de așteptat o jumătate de listă până să apuce să-ntrebe, să cerceteze sau să descopere dacă întrebările, cercetările sau descoperirile sale aveau oarecare acoperire managerială pe lista ontică care-l indexase deocamdată secund. Totuși nu știa dacă era pregătit pentru încă o jumătate din distanța pe care o străbătuse deja pe jumătate, iar nesiguranța care-l traversa din jumătate-n jumătate de răbdare emanată prin toți porii pielii sale, împărțită, la rândul ei, în jumătăți zenonic prelungite la infinitul suportabil de ființa-i adâncită tot mai lacom în fotoliul din pieliță de retină de piton reticulat articulat, părea de mult timp să fie de ajuns pentru a nu mai fi deloc sigur cum ar mai putea traversa și a doua jumătate managerială din lista ontică procesată numai pe jumătate. Iar funcționarul din fața sa dădea semne că înțelege impreciziile sale comportamentale, dar, în același timp, trimitea continuu semnalul unic al mâniei neputinței care-l copleșea de fiecare dată când își amintea că era doar un simplu funcționar plătit să proceseze niște date simple, reci și ontice.
Funcționarul, chiar dacă altădată trecuse de partea sa, străbătându-i jumătate de linie fără să se gândească la consecințele unui asemenea gest practic indivizibil în altele la fel, până la urmă își dădu seama că nu mai are la dispoziție nicio altă jumătate pe care s-o treacă, dacă liniile pe care ar mai fi putut să le străbată pur și simplu nu erau divizibile, iar divizibilitatea liniară dintre client și el devenise o imposibilitate de aceeași magnitudine ontică cu imposibilitatea divizării nesiguranței în alte jumătăți de răbdare emanată de sine prin aceiași pori ai pielii sale. Înțelegând într-un ultim sfârșit lucrurile în felul în care s-au așezat indivizibil între client și el, funcționarul s-a făcut că nu simte noile striații subcutanate din dreptul mijlocului general anatomic înjumătățit de ochii săi oarecum văluriți de mânia neputinței de-a mai fi pe locul al doilea. Și, pentru că funcționarul mai avusese cu sine și alte întâlniri manageriale în vederea rezolvării problemei sale ontice, aparent veșnic la jumătatea distanței dintre temporalul definitiv și temporarul definitiv, și, pentru că-i știa toate antecedentele și precedentele, se hotărî să nu dea curs liber nemulțumirilor pe care nu și le mai putea controla suficient de mulțumitor pentru un eventual loc întâi pe lista ontică rămasă, deocamdată, jumătate procesată și jumătate necompletată.
Un singur deget ridicat al funcționarului exact în dreptul fricțiunilor sale epidermice, pentru a i le acoperi, a fost de ajuns să oprească momentan procesul său de înmatriculare ontică. Funcționarul trebuia să se întoarcă la începutul primei jumătăți a înregistrărilor pe care le făcea, pentru că i se părea ceva în neregulă. Numele său nu-i suna cum trebuie în urechile lui manageriale. I se părea, sau chiar așa era, că numele nu era complet, lucru care l-ar împiedica, în cazul în care i s-ar fi demonstrat fragmentaritatea, indiferent de natura ei, să ducă la sfârșit procesul de înmatriculare ontică de care avea atâta nevoie. Și, pentru că numele declarat ca întreg era suspectat a nu fi întreg, funcționarul întrerupse, în momentul în care devenise suspicios în legătură cu lipsa a ceva din numele clientului la care se afla deocamdată, orice proces de înregistrare ontică exact la jumătate. Avea de pus niște întrebări și de întreprins niște cercetări și de făcut niște descoperiri în urma cărora avea să decidă dacă acest client va beneficia și de cealaltă jumătate a procesului de înregistrare ontică în urma căruia își va putea cunoaște regnul în care va funcționa în sezonul curent.
Funcționarul i-a explicat rezumativ cum stau lucrurile, iar clientul în curs de procesare ontică a dat semne că a înțeles semnalul managerial primit. Oricum, funcționarul avea de gând să afle dacă numele-i suferise vreo diferență ontică anume în felul în care i-l fusese dat, și fără a-ncerca să afle de ce avea atâta nevoie de o altă încadrare ontică, și fără a-ncerca să afle dacă nu era altceva decât demonstra să fie conform tuturor particularităților ontice ale regnului care-i fusese atribuit la ultima înmatriculare ontică în afară de cea-n derulare momentan.

 

Patrick Călinescu