Alexandra Diaconu


(lui adrian, în urma căruia prea multe    
zile-au trecut și-au crescut oceanele...)    

canada

Microsoft Romania
 

mă foiesc în mine

30.

globul de sticlă în care voi fi trăit un timp se va sparge în spasme. și-atunci cu oceanele lumii voi plînge, pe obraz, pe bărbie mi se vor aduna delfini și nu vor ști ce se-ntîmplă. abia acum încep să-mi pierd mințile, le voi zice. te privesc și-mi pari cumplit de nefericit, dar nu-ți pot spune de tine cît de milă mi-e, de noi. mi-e dor, te mint puțin atunci și amintiri te-aduc înapoi, în camera mea mică și rece. în pielea ta goală și fină începi să dansezi, după ce facem dragoste și ne-mbăiem, căci dacă pot merge pe vîrfuri, pot fi balerin, privește-mă, iubito, cum cuceresc audiențele și-aplaudă-mă.

Alexandra Diaconu