Liana Manzat

 

în așteptarea unei stări de glorie

Microsoft Romania
 



 

ambetată de o veche indiferență
uzată și ea precum divanul
pe care stau întinsă,
vântur în dorul lelii amintirea palidă
a entuziasmului supt la sânul mamei:

să facem, să dregem, constructivconcret,
să ne suflecam mânecile și să scuipăm în palme,
ambianța este caldă și domnește legea dreptății,
legea frumosului,
înțelegerea aproapelui și întrajutorarea reciprocă
bla, bla.
un cufăr vechi plin de molii (decrepite)
și mirosind a naftalină

afară, în aerul rece de toamnă,
vrăbiile țopăie

deși mai cred încă în iubire,
eu demult nu am mai îngenunchiat
și nu mi-am mai împreunat mâinile în rugăciune;
"tu nu dispui de nimic, Lysis,
și nu faci nimic din ceea ce dorești"*

* Platon - Lysis



Liana Manzat