Dan Iancu

 

tata doar fotografii
(5)

Microsoft Romania
 




da, moartea îmbătrînește
cît o porți cu tine ca pe-o faptură gingașă
surdă de-a dreptul
la mîna mea ce ți se zbătea deasupra ochilor
la firul de aer care încă mai curgea
de-a lungul fricii tale de subînțeles

acu ceva vreme m-am sculat în noapte să aud cum e un sfîrșit. nici nu bănuiam cum este, așa cum nici n-am știut că-i cutremur și ziceam că ne atacă rușii. trepida doar liniștea cu care te priveam acolo, singur, întors în țărîna caldă. de aici, de dincolo încă-ți vorbesc, obișnuit cu viața din care-mi faci parte. împărțim pîinea cuvintelor și peștii amintirilor alunecoși ca uleiul de-l pui pe frunte la subsuori și pe tălpile drumurilor nefăcute.

te priveam în lumina adormită a camerei
"nu deschide cumva ușa ca să nu explodeze"
îmi spuneau vecinele inventariind obiceiul
de a arunca o cană goală pe scări
și lumea care cobora
avea cioburi în urechi
mama țipa bocete precum invitațiile la nuntă
eram dincolo deja
erai

 

Dan Iancu