Dan Iancu

 

Scrisori către a

Microsoft Romania
 




9.

nu numai cind scriu sunt eu. sa respunem (nu reformula, pentru ca nu stiu ce am sa zic peste o prapastie de timp, nu am vreme sa ghicesc nici-o linie) ca scrisul e doar o cuprindere in care ma simt embrionul ce voi fi. derapajele tin mai ales de fiinta-mi arborescenta, de iubirea dupa chipul si asemanarea unei unitati atit de continue. daca ai vazut vreodata imaginile ce se petrec ai avea poate imaginea unei transformari unde numaratoare nu-si are rostul. asemanarile sunt doar taieturi imperfecte asa cum numim orice segment pipaibil. nu exista clipa, ci doar un soi de oprire curgatoare in care ne sustragem dimensiunilor in miscare. acceptare unei existente e un summum, iar nu o culegere. antologiile sunt false asa cum geografia nu are sens rezumata intr-o lista de dimensiuni. varful e doar simpla intilnire a unor pante, dar memoria nu-l tine minte decit pe el. cuvintul perceput ca virf e un spatiu intr-un dictionar si nu spune nimic. sensul e un numar la care te opresti din citirea zecimalelor, nu pentru ca nu ar exista, ci pentru ca esti finit ca o rasuflare. si epsilon e finit. dar nu numit. nenumirea e infinit implicit. definirea e doar o dorinta a oboselii noastre de a percepe continuul. cind nu te vei mai lasa in teme, sensurile (ori poate sensul, pentru ca nu este decit unul) vor incepe sa cinte nascind. altfel viata noastra se va limita la memoria listelor.


Dan Iancu