Cătălin Gavriliu

Ențu
(VIII, 5)

Microsoft Romania
 


5.

Niciodată nu manifestase dorința de a participa la viața băieților, deși se ținea la curent cu producțiile lor muzicale. De fapt, era și greu să n-ai cunoștință de "Tremens", atîta vreme cît cd-urile lor erau difuzate în recreații la radiourile școlare, spre disperarea unora ca Lidia. Însuși impresarul lor, Ion, era jenat de gestația ca de pisică a albumelor, cîte unul la trei luni. Nu era însă deloc străin de producerea lor, deoarece nu le făcea doar textele, ci le punea la dispoziție CD-recorder-ul francez - de la ajutoare - al Școlii populare. Cele nouă exemplare ale tirajului otrăveau eterul și sfidau orice lege. Gelozia lui Ion pe propriile realizări artistice creștea pe măsură ce percepea tot mai ostil mediul în care s-ar afla că el scrie la un roman dintotdeauna. Și fiindcă ziariștii și scriitorii oficiali nu pierdeau nici un quadrat fără o înțepătură la adresa "Tremensilor" - pe care o lua drept ofensă personală, deși nimeni nu știa cine-i versificatorul -, nici puștii nu-i slăbeau cu injuriile. Cel mai recent album, de pildă, se dorea o desprindere de epigonismul inerent unei trupe crescute în cultul uriașilor din Pantelimon. După ce-au ajuns la concluzia că e ridicol să nu adaptezi violența de limbaj la realitățile tale provinciale, băieții, la sfatul lui Ion, și-au ales ținte precise, cărora le schimba doar o literă din nume, să scape de proces.

"Adevărații borfași" începe cu evocarea momentelor de cumpănă trăite în urma producțiilor nonconformiste anterioare: Poliția pune bastoanele pe ei, profesorii îi persecută...



Cătălin Gavriliu