Alexandra Diaconu


(lui adrian, în urma căruia prea multe    
zile-au trecut și-au crescut oceanele...)    

canada

Microsoft Romania
 

 

31.

tu te-ntorci în viața mea de mai multe ori, să-ți faci bagajele. eu te-ajut cuminte să le-mpachetezi, în colțul valizei îți strecor în ultimul moment o bucată din coapsa mea, o buză, o strîngere la pieptul tău și anii mei cei mai frumoși.
"același copil frumos ați rămas, doamnă!", în ușă îmi spui. dar mai trist de-o mie de ori, știu. și-atunci cred că singura ta misiune pe lumea asta e să mă părăsești.
îți aștept plecarea și-n cinstea evenimentului scriu o carte. tot neștiind cînd se termină.
7 decembrie, bucurești

mă foiesc în mine, tot neștiind, oscilînd între două stări. și mă trezesc dimineața-ntre pereți neîncăpători, ne uităm cu răceală unii la alții și ne-ntrebăm din priviri dacă te-am cunoscut sau a fost doar o scurtă părere. apoi se face liniște. din teama de-a primi vreun răspuns, ziua asta n-am mai recunoaște-o și n-am mai sta de vorbă cu nici un străin. pereții își sorb cafeaua amară mai departe, plescăind. eu fumez în neștire, neștirea numelui tău, ochilor tăi verzi, palmelor tale de urs, mirosului tău de pădure.
conștientizez că mă privești atunci, zîmbind. încă. și totul se ghemuiește sub semnul lui.
încă n-ai plecat, încă n-am uitat, încă stăm strîns îmbrățișați și sîntem frumoși.
domnul încă n-a învățat să asculte rugile celor ce vor să fugă de iubire, mîncînd pămîntul.
10 decembrie, bucurești


Alexandra Diaconu