Dan Iancu

 

Scrisori către a

Microsoft Romania
 




10.

ar trebui să scriu ca un metronom. azi dimineață poștașul m-a întrebat dacă nu am ceva de trimis și am spus nu. acum stau între razele soarelui de noiembrie și o aversă de lucruri de făcut. m-am gîndit că ar fi bine să spun ceva și încă nu știu ce. presupun că dacă aș fi mai disciplinat aș scrie mai mult și nu m-aș pierde în clipele lipicioase ale sfîrșitului de an. presupun. nu e intotdeauna sigur. am fost la munte să termin o carte. mi se întîmplă deseori așa. plec cu o idee și nimeresc în altă parte. ar fi trebuit doar să corectez, adică s-o fac mai fluentă, mai recitabilă. mă rog, atît cît sensurile și intențiile, fii atentă, nu e același lucru, se conservă. locul comun e să spui că o carte se scrie, ea te duce, ea vrea. prostii. îndoielile tale și cuprinderea sunt cele ce te duc în altă parte. oricît ne-am mîndri cu creația nu suntem creatori decît într-o aproximare. "să fie lumină" nu are nevoie nici de marketing nici de magazine nici de interviuri. asta am vrea să facem, dar nu suntem decît genii. adică mimăm minunați minunea. atît.


Dan Iancu