Alexandra Diaconu


(lui adrian, în urma căruia prea multe    
zile-au trecut și-au crescut oceanele...)    

canada

Microsoft Romania
 

plînsul anei

32.

biet bărbat, biată femeie.
"să te-aud vroiam, doamnă. din călătorie ce mi-ai adus?"
nimic, dar am aruncat cu bani în lacrimile sfintei ana, în ochii ei. și-am rugat-o să-mi îndeplinească dorințele tale. am împreunat mîinile și i-am spus către lacul înghețat: ană, iubită, tu trebuie să-mi înțelegi pustiul din suflet. dă-i sănătate și bani, du-l unde-l cheamă, ană. du-l departe, în canada, dăruiește-i mașina roșie și casa mult visată. chiar de-ar fi ca lacrimile mele să fie mai multe ca ale tale. voi fi atunci un ocean care-mi va purta numele. și alții vor crede că plecarea lui îmi va fi dat puterea de-a le împlini dorințele. fă, doamnă, ca sufletul acestui copil să-i revină în trup, alungă-i, doamnă, boala, scapă-mă de grija zilei de mîine, adu-mi iubitul înapoi, dă-mi putere, dă-mi sănătate, dă-mi resemnarea, să pot primi la mine în liniște și ziua de mîine și s-o strîng la piept. așa se vor ruga ei la mine și-mi vor arunca bani, pe ochi îmi vor arunca și pleoapele-mi vor fi de metal și cu timpul vor rugini. și-atunci voi semăna cu tine.

9 decembrie, bucurești

Alexandra Diaconu