Alina Andrei


Ghid de călătorie pe timp de iarnă


Microsoft Romania
 



Da, toată lumea are nevoie de așa ceva, mai ales cei care după ce au citit titlul și-au spus în gând cu voce tare "ce-i cu tâmpenia asta". Habar nu aveți câți oameni de bună credință au de suferit în fiecare iarnă doar pentru că se încred, naiv sau prostește, cum preferați, în îngerul lor păzitor. 65% dintre americani și 60% dintre europeni, credincioși de toate confesiunile, dar și atei, sunt convinși de existența agenților de pază înaripați, de unde rezultă, statistic, în ce măsură a afectat poluarea materia cenușie a populației de pe cele două continente. Mai mult ca sigur că stratul de ozon e mai subțiat deasupra Americii de Nord, din moment ce oamenii au început să vadă pene și aure strălucitoare chiar și în afara cluburilor de striptease din Las Vegas. Dar să-i lăsăm în pace pe americani, pentru că acest ghid este util doar pe drumurile din România. Scurt și la obiect.

  1. Nu vă urcați niciodată în autoturisme vechi, care nu au sistem de încălzire.
  2. Nu vă urcați niciodată în autoturisme noi, cu sistemele de încălzire defecte.
  3. Nu vă urcați niciodată în autoturismele care au roțile șubrede, dacă știți că aveți de străbătut un drum lung, printr-o câmpie înghețată, potențial teren de vânătoare pentru lupi.

Desigur lumea nu este perfectă, așa că într-o anumită dimineață veți fi nevoiți să vă urcați în dreapta unui șofer cumsecade, sau pe bancheta din spate, deși o senzație nelămurită, să-i zicem voce interioară, vă va spune să deschideți rapid portiera, să coborâți cât mai e timp și să vă culcușiți sub plapumă, dar numai după ce ajungeți acasă, nu pe stradă. Trecătorii au tendința să se uite ciudat la oamenii care se învelesc cu plapumele primite cadou de la soacre, taman în mijlocul trotuarului, însă numai din ipocrizie. Privirile nedumerite, sprâncenele arcuite arogant, ascund de fapt cea mai pură invidie, pentru că în străfundurile inimii fiecare dintre noi se gândește cu jind la perne pufoase și pilote călduroase, atunci când crivățul mușcă din urechi iar zăpada fleșcăită se topește de tot în șosetele din cizme. Nefericiții care nu-și ascultă vocile înțelepte din cap, au de suferit. Vor constata pe pielea lor ce înseamnă frigul dintr-o Dacie an de fabricație necunoscut. Tăblăria aparent în bună stare e incredibil de subțire, din moment ce tot gerul de afară pară să treacă prin caroserie ca lama unui cuțit fierbinte printr-un calup de unt din bivoliță. Șoferul nu poate fi rugat să dea drumul la căldură 1: pentru că nu are cum, 2. vorbele îngheață imediat ce ies din gură, spărgându-se cu un clinchet cristalin pe undeva între capetele acoperite cu promoroacă. Cei care nu știu cum arată un cap acoperit cu chiciură pot afla ușor urcându-se într-o astfel de mașină, cu o oglindă în mână, când sunt minus 20 de grade celsius.

Astfel de neplăceri se pot evita dacă fiecare își ia măsuri de precauție.

  1. Haine groase de lână, căciulă din iepure cu clapete de acoperit urechile, mănuși, bocanci cu șenile (practici dacă veți rămâne în pană de benzină la 20 de km distanță de orice așezare omenească, fără semnal la mobil, fără posibilitatea de-a aprinde focul și a semnaliza cu fum ca indienii).
  2. Pietre încălzite în cuptorul aragazului și sticle cu apă fierbinte. Bolovanii se țin în buzunare, sticlele în sân, sub palton dar nu direct pe piele. Sunt de preferat pietrele cu marginile rotunjite, și nu ascuțite, din motive lesne de înțeles.
  3. Bricheta nu se pune niciodată la socoteală. Nimeni întreg la minte, chiar și un american ce crede că e privit prin binoclu de îngerul păzitor, în timp ce-și cumpără hamburgeri, nu poate să-și imagineze la modul serios, că se va încălzi cu așa ceva. Nu faci mare brânză dacă cu o mână ții bricheta aprinsă și pe cealaltă o pârlești la flacără, apoi invers.

Precizare pentru sfatul nr. 1: se presupune că nu iepurele are clapete de acoperit urechile, ci căciula din blana lui. Personal niciodată nu aș ucide un iepuroi ca să mi-l pun pe cap, nici o vulpe polară sau o oaie. Și nici n-aș împușca un urs doar ca să-i iau blana și să mă vâr eu în ea.
Da, știu, mulți dintre dumneavoastră strâmbați din nas, de lene. Nimeni nu are chef sau timp să coacă bolovani la tavă. Vă veți urca în mașină cu speranța deșartă că nu va fi chiar așa de frig și că oricum veți ajunge repede la destinație, chiar dacă trebuie să treceți peste doi versanți muntoși, un deal mare, unul mic, o câmpie cu oi și una fără. Acestora le dau două sfaturi:

  1. Luați în schimb o sticlă de vodcă, una de vin fiert (sau două). De fapt orice conține alcool și pune sângele în mișcare. Șoferul va fi tentat să bea și el o dușcă. Nu-l lăsați! În spitale e doar un pic mai cald, iar la morgă e chiar mai frig decât în mașină, deși e greu de crezut.
  2. La prima oprire, în casa unui gospodar, în timp ce-i cereți lămuriri despre drum (autoturismele fără radiator se rătăcesc mai des decât cele cu căldură), uitați-vă cu atenție în jur, mai ales în bucătărie, pe sobă. Trebuie să fie cel puțin două sau trei exemplare. Înhățați de ceafă cu delicatețe, fără să-i dați prilejul să protesteze. Când stăpânul casei se întoarce cu spatele, băgați pisica în sân, apoi vă încheiați repede la palton, să nu dați de bănuit. Sunt de preferat motanii grași, cu multă blană. Sunt mai fierbinți decât caloriferele de bloc. În nici un caz nu luați două pisici de-o dată, de la aceeași casă, deoarece e o manevră prea dificilă pentru începători și veți fi prinși asupra faptului. Caloriferele cu blană se vor scuipa și zgăria în sânul dumneavoastră și chiar sunt curioasă ce explicație o să dați când omu o să vă întrebe bănuitor de ce vă miaună burta și de ce vi se zbat faldurile de la palton. Nu, mațele nu chiorăiesc niciodată în halul în care pot miorlăi doi motani la unison, răpiți pe neașteptate de lângă oala cu smântână.

În Bărăgan, toamna mașinile sunt urmărite de hoarde de ciulini violacei, inofensivi și frumos de admirat prin oglinda retrovizoare. Iarna sunt gonite de valuri și valuri de zăpadă grea, rafale de 100 km pe oră, fulgi tari, ascuțiți, care ți se înfig în piele.
Pe șoselele din preajma orașelor sunt de evitat câinii cu privire ciudată. E adevărat, din mers n-ai cum să-ți dai seama ce căutătură au potăile. Cele mai multe stau cuminți sub cârpe și cartoane, ca apoi să sară ca din senin la roțile mașinilor, mai, mai să-și înfigă colții cu furie prefăcută. Spun prefăcută pentru că nu-mi imaginez ce motive ar avea să sfâșie mașinile necunoscuților, riscând să-și lase caninii în cauciucurile tari, necomestibile. Poate că este vorba de un sport de-al lor, o competiție la fel de serioasă ca și campionatele de box, golf și tenis de masă. N-avem de unde să știm.

Ce se poate face în caz de pană ireparabilă!

Se stă la autostop, însă nu oricum. Degetul mare se îndreaptă spre direcția în care doriți să mergeți, asortându-l cu cel mai blegos zâmbet de care sunteți capabil. Șoferului trebuie să i se facă milă ca să oprească, și nu va avea acest sentiment creștinesc dacă ochii dumneavoastră vor fi bulbucați iar gura deschisă ca în "Țipătul" lui Munch.
Nu puteți să vă urcați în orice mașină, când sunt atâția nebuni în libertate, prin urmare să-l întrebați pe cel care oprește dacă este psihopat, schizofrenic, piroman, inspector fiscal, violator sau criminal în serie. Dacă răspunde că nu, nu este, vă puteți urca liniștiți. Dacă spune că da, așteptați altă mașină. Cei mai mulți sunt șoferi cumsecade, chiar și camionagii ce și-au tapetat cabina cu postere dezbrărcate cu degetul în gură. E uimitor cum atâtea fete bine crescute, pârguite în toate cele, nu s-au dezvățat să-și mai sugă degetele, că doar la grădiniță li s-a spus că nu-i frumos, și totuși ele continuă cu acest obicei nesănătos. Bagă orice în gură, mai ales în preajma bărbaților și a aparatelor de fotografiat.
Evitați să discutați despre subiecte delicate cum ar fi politica și fotbalul. Aprobați tot ce spune șoferul. În nici un caz nu poate fi contrazis, e una dintre regulile de bază ale Codului Rutier: cel de la volan are întotdeauna dreptate. Încălcați această normă și nu se știe ce se poate întâmpla. Poate că portiera se va deschide din senin iar dumneavoastră veți aluneca în primul morman de zăpadă. Poate că frâna bruscă vă va provoca contuzii grave. Orice e posibil. Dacă prin absurd șoferul cumsecade care s-a jurat că nu e psihopat se desface la șliț, ar fi bine să-i atrageți atenția (fie că sunteți domn sau doamnă), că e ger și că sunteți îngrijorat/îngrijorată să nu-i înghețe bocnă organul ca apoi să i se rupă ca un țurțure mic și subțire. N-are cum să nu aprecieze amabilitatea și grija pe care i-o purtați. Vă va mulțumi cu eleganță. Doar nepoliticoșii vor insista totuși să-și scoată la vedere bărbăția. Mă tem că în această situație trebuie să vă încălcați pe inimă și să-i vorbiți cu o oarecare asprime. Dacă nu se potolește, și mai aveți pisicile în palton, acum e momentul să le scoateți la vedere. Care pe care! N-ar strica să amintiți din start încă de la urcarea în mașina necunoscutului, preventiv, că suferiți de sifilis, gripă aviară, holeră, colici, urticarie, râie căprească, migrene.
Desigur, toate aceste mici neplăceri se pot evita din start dacă opriți la autostop un cal sau un măgar, însă din păcate iarna nu prea vezi așa ceva pe marginea drumului. Se poate subînțelege de aici că măgarii sunt mai înțelepți decât noi, din moment ce se adăpostesc pe timp de viscol, și nu țin morțiș să se vânture cu treburi de-a lungul și de-a latul țării. Să nu se înțeleagă din acest ghid că dezaprob călătoriile pe timp de iarnă. Deloc. Dacă toți românii ar sta numai în casă în cele patru luni cât ține frigul, atunci scandalurile domestice, divorțurile și crimele s-ar înmulți în mod îngrijorător. Soți aparent fericiți, unchi și mătuși cumsecade, bunici ce croșetează botoșei ar începe să se urască de moarte la cea mai nevinovată sorbitură de supă, la foșnitul ziarului sau scârțâitul parchetului. Drame cumplite se vor isca din cauza telecomenzii! Unul dintre cele mai frecvente motive invocate la procesele de divorț, în tribunalele din Marea Britanie, Germania și Italia, îl constituie faptul că pârâtul n-a vrut să schimbe canalul de pe fotbal pe cel cu seriale soap. O vorbă arțăgoasă duce la alta, o palmă pe obrazul stâng al reclamantei la o palmă pe obrazul drept al pârâtului, păruieli, vaze sparte, televizorul aruncat pe fereastră, direct pe mașina parcată imprudent aproape de casă. Prin urmare călătoriți cât mai mult, dar în mașini călduroase, sau găsiți-vă o peșteră pentru hibernare, neocupată de urși.

 

Alina Andrei