Paul Vinicius



din volumul Studiu de bărbat,
Editura Muzeul literaturii române 2002

 

atelierul.
femeia-scorpion

și acum mă întreb ce ți-a atras privirea
ce te-a făcut să ți-o lipești
să ți-o înrămezi
în tabloul acela cu femeia-scorpion.
poate aerul enigmatic - aproape mistic -
prins în textura pînzei;
poate nuanțele întunecate ce își tot schimbau locul
fie și după o scurtă
simplă clipire;
poate fascinația care îl făcuse pe artist
să își metamorfozeze fosta soție;
poate tăietura brutală a ramei
reflexele ploii de afară
sau căldura leneșă
osoasă
din atelier;
poate oboseala ta sau mâinile mele
desenând absent pahare roșii
lângă sticla cu vin negru
la umbra căreia ne așezasem.
poate ceva din toate astea sau nimic din toate astea -
nu am să știu
nu am să știu niciodată.

dar multe

inimaginabile lucruri se pot întâmpla aici
într-un atelier de grafică și pictură
într-un atelier de viață și carne
într-un atelier de moarte și țipăt fericit
într-o cămăruță - de fapt -
de apropiere și taină
mai mult strâmtă decât alburie
(cât să îți lase sufletul să intre
cât să îți lași hainele afară).
o cămăruță cu un dormitor suspendat
între podea și plafon
cu o scară de lemn către un echilibru interior
mai aproape de tavan
(mai aproape de cer)
unde puteai lâncezi odihnitor
cale de mai multe săptămâni
pe umărul unor zile lungi fumurii și ploioase;
un loc din care lumea se întrezărea
la fel de arhaică și cuminte
ca acum o sută de ani.
câteva rafturi solzoase
cărți citite de nicotină
și mici
lucioase
tăcute
instrumente de grafică
și tortură;
o masă simplă
complicată de două scaune
praf cât cuprinde
un fotoliu ursuz
o sobă gureșă și teracotă
care vâslea o iarnă întreagă
până la malul binecuvântat de primăvară
și

(pendula) (pendula) (pendula).



Paul Vinicius