Dan Iancu

 

Furtuna ca tandrețe


 

Într-un spațiu, din care iei liniștea ca tăietură despărțitoare a furtunii, tandrețea e un soi de atemporalitate cu care te vezi greu. Structurile se închid într-o contorsionată mirare așteptînd precum o fotografie a unui diluviu implacabila dezlănțuire. Oamenii apar mai greu, doar urme de ei. Bărci, umbre, singurătăți. "faptele grăiesc mai apăsat decît vorbele"
Într-o astfel de lume seninul e orgasmatic și intens ca tonurile de rece albastru prin care verdele intens al unei păduri este contrastant ca logică, iar nu precum o cromatică la lecția de fotografii corecte. Este tot un soi de iubire peste piatra unei încremenite arderi de tot, pentru că dacă poți fi acolo prin privire, poate înțelegi începutul. Piatră, apă, verde.

Aici roșul e o impardonabilă concentrare de voință ca o tăcută placentă din care se vor ivi mai apoi cuvintele care dau structură vuietului. Nimeni nu știe dacă haosul primordial din care S-a despărțit lumina de ape și piatra de albastru va fi fost vreun sunet. Țipăt, foșnet, gîngurit.

Această expoziție ne facem să ne îndoim că la început a fost cuvîntul. Sau poate lumea născută era mută. Sau doar tăcută privind-o așa cum o face Mihai. Simplu, clar, tandru.

Cronici inoperante



Mihai Moiceanu, expoziție personală de fotografie "Capătul pământului", vernisaj 5 aprilie 2005 ora 17, galeria Galateca a Bibliotecii Centrale Universitare, str. C.A.Rosetti nr.2-6, București.
Expoziția va fi deschisă în perioada 5-16 aprilie 2005.

 

Dan Iancu