Valentin Iacob



CLOWNUL LUI HRIST
(fragment)

"Vom muri de prudență."
Alice Voinescu - Jurnal

VI. FACEREA LUMII PE MATRICI
(câteva ocheade)

"Pentru noi, totuși, un SISTEM sau mai corect un SISTEM DINAMIC este un concept matematic precis, studiul teoriei sistemelor fiind în mare parte, dar nu în întregime, o ramură a matematicilor".

Kalman, Falb, Arbib: Teoria sistemelor dinamice

 

 


OBSERVAȚII

Poate că abia acum înțelegi că până la urmă legătura, curgerea între poezie și proză e destul de simplă, că poezia fiind în parte sugerare, metaforă, spațiu difuz, atunci conceptul matematic de mulțimi și realuri fuzzy, vagi, le unește destul bine pe amândouă: căci dacă mulțime fuzzy (vagă) înseamnă o mulțime de ale cărei elemente nu poți spune cu probabilitate certă, adică doar 0 sau 1, că aparțin mulțimii, ci doar cu o probabilitate cuprinsă în continuumul dintre 0 și 1, așadar dacă elementele unei mulțimi vagi sunt definite de calitatea lor elementară că aparțin fundamental nesigur mulțimii mamă atunci poezia e o fuzzy-proză; o proză vagă deșirând o fuzzy-realitate ("proza spune, poezia sugerează", s-a mai afirmat); și, prin canonică, firească fuzzy-simetrie urmează că șiproza este o poezie vagă. Două subspații, două "troux de ver" comunicante și într-un fel interșanjabile, răsuflând într-un spațiu unic: Spațiul fuzzy, aproape trans-literar!

Și atunci toată paginile ce urmează (altminteri cu statut aparent de struțocămilă), un melanj de poeme de toate chipurile, proze și texte de toate stările, experimente, pamflete, ș.a., melajul, vechea poftă ce-ai visat de a migra permanet, navetist, ac electronic de ceasornic între poezie și proză și retur - cu o haltă în matematici - cercând interdisciplinarităti pe care dacă le găsești te ucid... ucid în silă și fără nici o milă, ucigași seriali, robotizați - atunci, așadar, această carte poate își va găsi sensul și coagularea, așa: visate picături și palide ocheade din, și spre arhetipurile alea generate de o gramatică, ori de o clasă de gramatici unică; arhetipuri, să le zici "chomskyene". Ele și gramaticile lor nepăsătoare la regn.


Ci doar la starea cea vie, trăită, jupuită din carne și gânduri. Niște picături și ocheade strânse într-un, cumva, jurnal. Jurnal vag. Un fuzzy-jurnal: o carte dorită unitară, curgătoare, indiferentă la forma și manierele stilistice "locale" ale paginilor...

Post Scriptum

Stimate cititor, la sfârșitul acestor observații, autorul lor ține neapărat să clameze, integrându-și riscul că "orice poem e postum" (Lopez de Vega), cum că îi place face o deosebită păcere să creadă că tot acest demers, acest "Clown al lui Hrist", nu-i unul barbist - nici măcar în spirit!

După cum, și de data asta cu siguranță, de tot nebarbiste sunt și cele două texte de experiment genuin conținute în carte: "Facerea Lumii pe matrici" și "Clavecinul din supa de nea". Dan Barbilian, care era un mare purist, nu a amestecat, în fapt, poezia cu matematica decât prin terminologie (de altfel, la bătrânețe, într-o a câta, teribilistă însumare amară, considera că literatura l-a corupt!!). La fel cum tot filologic este și ermetismul lui, după observația excepțională a lui G. Călinescu. Iar îmbinarea cea duală și copleșitoare de poet și de matematician (ca matematician este încă și astăzi considerat cel mai mare al României) a fost în primul rând maestrul însuși: mai mult un ideal în carne și oase, decât o intenție întrupată în versuri. Pentru că Ion Barbu, orice ar crede și ar fi scris lectorii săi "iertați de matematici", nu și-a propus nicicând, din păcate pentru noi, să scrie adevăratele, așteptatele de la el, texte la limita dintre matematică și literatură. Desigur, pentru un lector "nematematic", ce mi-e baba Rada, ce mi-e Rada baba, când tot nu "simte" termenii (la fel, aceluiași, un manual de mecanică cuantică i-ar părea unul de matematici pure!). De-aici eterna, legitima pretenție a lecturii în cheie strict literară. într-adevăr, restu-i și tăcere și visare orgolioasă...

Oare?

25 august 2003, București